Definiția cu ID-ul 444899:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
elocuent (-tă), adj. – Convingător, grăitor. – Var. elocvent. Lat. eloquens, prin intermediul fr. éloquent. Var. se datorează pronunțării germ. a latinei. – Der. elocuență (var. elocvență, înv., elocință), s. f.; elocuțiune, s. f., din lat. elocutio (sec. XIX).