opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂLTUIRE, dăltuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a dăltui și rezultatul ei; săpare cu dalta în piatră, în lemn etc. – V. dăltui.

dăltuire sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~tu-i~ / Pl: ~ri / E: dăltui] 1 Prelucrare, fasonare cu dalta (1) a unui material dur Si: dăltuială (1), dăltuit (1), dăltuitură (1). 2 (Rar) Dăltuială. 3 (Spc) Sculptare. 4 (Liv) Reprezentare în relief în urma prelucrării (prin cioplire) a unui material dur Si: dăltuială (3), dăltuit1 (3), dăltuitură (3). 5 (Îs) ~a metalelor Operație de curățare ori de degresare, de decupare sau de detașare a unei piese sau a unei bucăți de material.

DĂLTUIRE, dăltuiri, s. f. Acțiunea de a dăltui și rezultatul ei; săpare cu dalta în piatră, în lemn etc. – V. dăltui.

DĂLTUIRE s. f. Acțiunea de a dăltui; săpare cu dalta în piatră, în lemn etc.

DĂLTUI, dăltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra (tăind, cioplind, scobind etc.) un obiect, un material etc. cu dalta. – Daltă + suf. -ui.

DĂLTUI, dăltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra (tăind, cioplind, scobind etc.) un obiect, un material etc. cu dalta. – Daltă + suf. -ui.

dăltui vt [At: PONTBRIANT, D. / P: ~tu-i / Pzi: ~esc / E: daltă + -ui] 1 (C.i. materiale dure) A prelucra cu dalta. 2 (Spc) A sculpta. 3 (Liv; c.i. o imagine artistică, o figură etc.) A reprezenta în relief prelucrând (prin cioplire) un material dur.

DĂLTUI, dăltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra, a scobi, a sculpta, a ciopli, a tăia cu dalta. Sus, ultimul burlan, mare și gros, masiv, era dăltuit de-a dreptul în stînca de calcar. MIHALE, O. 511. În capătul de apus sta jîlțul domnului, mai larg, mai bogat și dăltuit cu înflorituri. SADOVEANU, O. VII 109.

A DĂLTUI ~iesc tranz. (obiecte, materiale) 1) A lucra cu dalta, fasonând. 2) A lucra cu multă migală, cu grijă. [Sil. -tu-i] /daltă + suf. ~ui

dăltuì v. a scobi sau tăia cu dalta.

dăltuĭésc v. tr. (d. daltă; vsl. dlatiti). Cĭoplesc cu dalta, sculptez, gravez orĭ cizelez: marmora dăltuită (ChN. I, 62).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dăltuire (rar) s. f., g.-d. art. dăltuirii; pl. dăltuiri

dăltuire (rar) s. f., g.-d. art. dăltuirii; pl. dăltuiri

dăltuire s. f., g.-d. art. dăltuirii; pl. dăltuiri

dăltui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăltuiesc, 3 sg. dăltuiește, imperf. 1 dăltuiam; conj. prez. 1 sg. să dăltuiesc, 3 să dăltuiască

dăltui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăltuiesc, imperf. 3 sg. dăltuia; conj. prez. 3 să dăltuiască

dăltui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăltuiesc, imperf. 3 sg. dăltuia; conj. prez. 3 sg. și pl. dăltuiască

Intrare: dăltuire
dăltuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăltuire
  • dăltuirea
plural
  • dăltuiri
  • dăltuirile
genitiv-dativ singular
  • dăltuiri
  • dăltuirii
plural
  • dăltuiri
  • dăltuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dăltui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăltui
  • dăltuire
  • dăltuit
  • dăltuitu‑
  • dăltuind
  • dăltuindu‑
 singular plural
  • dăltuiește
  • dăltuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăltuiesc
 (să)
  • dăltuiesc
  • dăltuiam
  • dăltuii
  • dăltuisem
a II-a (tu)
  • dăltuiești
 (să)
  • dăltuiești
  • dăltuiai
  • dăltuiși
  • dăltuiseși
a III-a (el, ea)
  • dăltuiește
 (să)
  • dăltuiască
  • dăltuia
  • dăltui
  • dăltuise
plural I (noi)
  • dăltuim
 (să)
  • dăltuim
  • dăltuiam
  • dăltuirăm
  • dăltuiserăm
  • dăltuisem
a II-a (voi)
  • dăltuiți
 (să)
  • dăltuiți
  • dăltuiați
  • dăltuirăți
  • dăltuiserăți
  • dăltuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dăltuiesc
 (să)
  • dăltuiască
  • dăltuiau
  • dăltuiră
  • dăltuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dăltuire, dăltuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a dăltui și rezultatul ei; săpare cu dalta în piatră, în lemn etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi dăltui DEX '98 DEX '09

dăltui, dăltuiescverb

  • 1. A lucra (tăind, cioplind, scobind etc.) un obiect, un material etc. cu dalta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sus, ultimul burlan, mare și gros, masiv, era dăltuit de-a dreptul în stînca de calcar. MIHALE, O. 511. DLRLC
    • format_quote În capătul de apus sta jîlțul domnului, mai larg, mai bogat și dăltuit cu înflorituri. SADOVEANU, O. VII 109. DLRLC
etimologie:
  • Daltă + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.