DĂLTUI, dăltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra, a scobi, a sculpta, a ciopli, a tăia cu dalta. Sus, ultimul burlan, mare și gros, masiv, era dăltuit de-a dreptul în stînca de calcar. MIHALE, O. 511. În capătul de apus sta jîlțul domnului, mai larg, mai bogat și dăltuit cu înflorituri. SADOVEANU, O. VII 109.