DUHOVNICÉSC, -EÁSCĂ, duhovnicești, adj. Al duhovnicului, privitor la duhovnic; p. gener. preoțesc. – Duhovnic + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUHOVNICÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru duhovnici; de duhovnic. 2) rar Care se referă la viața internă a omului; sufletesc; spiritual. /duhovnic + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUHOVNICÉSC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) 2. preoțesc, (pop.) popesc. (Cinul ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

duhovnicésc adj. m., f. duhovniceáscă; pl. m. și f. duhovnicéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

duhovnicésc, -eáscă adj. De duhovnic, spiritual: sfaturĭ duhovniceștĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DUHOVNICÍ mă ~ésc intranz. înv. (despre credincioși creștini) A mărturisi unui duhovnic păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. /Din duhovnic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUHOVNICÍ, duhovnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) spovedi. – Din duhovnic.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

DUHOVNICÍ vb. v. mărturisi, spovedi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

„Livada duhovnicească” v. „Limonariu”.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink