duhovnicesc, ~ească a [At: CORESI, EV. 420/3 / Pl: ~ești / E: duhovnic + -esc] 1 a Care aparține duhovnicului (1). 2-3 a Privitor la duhovnic (1) și la activitatea lui. 4 a De duhovnic (1). 5 a (Pgn) Preoțesc. 6 a (Înv; îs) Parte ~ească Preoțime. 7 sf (Bis; nob) Învățătură sufletească. 8 a (Înv) Spiritual.