preoțime sf [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 240/26 / V: (înv) preuț~ / P: pre-u~ / Pl: ~mi / E: preot + -ime] (Csc) 1 Tagmă preoțească Si: (rar) popărie, (înv) preoție (7), (pfm) popime. 2 Mulțime de preoți (2) Si: (rar) popărie, (înv) preoție (8), (pfm) popime. 3 Totalitate a preoților (2) Si: (rar) popărie, (înv) preoție (9), (pfm) popime.

PREOȚIME s. f. Totalitatea preoților, tagma preoțească; mulțime de preoți; popime.

PREOȚIME f. (colectiv de la preot) 1) Totalitate a preoților; popime; cler. 2) Mulțime de preoți; popime; cler. [Sil. pre-o-] /preot + suf. ~ime

preoțime f. toți preoții.

preuțime sf vz preoțime

preuțíme f. (d. preut). Mold. Totalitatea preuților, mare număr de preuțĭ. – În vest preo-. V. popime.

preoțime (desp. pre-o-) s. f., g.-d. art. preoțimii

preoțime (pre-o-) s. f., g.-d. art. preoțimii

preoțime s. f. (sil. pre-o-), g.-d. art. preoțimii

PREOȚIME s. v. cler.

PREOȚIME s. (BIS.) cler, (livr.) sacerdoțiu, (pop.) popime, (înv.) preoție. (~ dintr-o eparhie.)