| dezbate verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) dezbate | dezbatere | dezbătut | dezbătând | singular | plural | ||
| dezbate | dezbateți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | dezbat | (să) dezbat | dezbăteam | dezbătui | dezbătusem | |
| a II-a (tu) | dezbați | (să) dezbați | dezbăteai | dezbătuși | dezbătuseși | ||
| a III-a (el, ea) | dezbate | (să) dezbată | dezbătea | dezbătu | dezbătuse | ||
| plural | I (noi) | dezbatem | (să) dezbatem | dezbăteam | dezbăturăm | dezbătuserăm, dezbătusem | |
| a II-a (voi) | dezbateți | (să) dezbateți | dezbăteați | dezbăturăți | dezbătuserăți, dezbătuseți | ||
| a III-a (ei, ele) | dezbat | (să) dezbată | dezbăteau | dezbătură | dezbătuseră | ||
DEZBÁTE1, dezbát, vb. III. Tranz. A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuției. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părți). – Dez- + bate (după fr. débattre).
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de LauraGellner
| Greșeală de tipar
| Permalink
DEZBÁTE2, dezbát, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Dez- + bate.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de LauraGellner
| Greșeală de tipar
| Permalink
A DEZBÁTE1 dezbát tranz. (obiecte fixate) A desprinde din cuie. /dez- + a bate
Sursa: NODEX |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
A DEZBÁTE2 dezbát tranz. 1) (probleme, chestiuni) A supune unei discuții ample; a discuta pe larg. 2) (cazuri, procese) A examina într-o instanță judecătorească. /dez- + a bate
Sursa: NODEX |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
DEZBÁTE vb. tr. 1. a discuta, a supune unei largi discuții (o chestiune, un proiect de lege etc.). 2. (jur.) a judeca în fond (un proces) (după fr. débattre)
Sursa: MDN |
Adăugată de raduborza
| Greșeală de tipar
| Permalink
DEZBÁTE vb. III. tr. 1. A discuta, a supune unei largi discuții (o hotărâre, o chestiune, un proiect de lege etc.) 2. (Jur.) A ține dezbaterile, a judeca în fond (un proces). [P.i. dezbát. / < fr. débattre, după bate].
Sursa: DN |
Adăugată de LauraGellner
| Greșeală de tipar
| Permalink
dezbáte, dezbát, vb. III refl. (înv.) a se lepăda (de cineva), a se desolidariza; a renunța.
Sursa: DAR |
Adăugată de blaurb
| Greșeală de tipar
| Permalink
DEZBÁTE vb. 1. a discuta, a trata, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect a ~.) 2. v. chibzui.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
dezbáte (a discuta, a desface, a desprinde) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbát, 1 pl. dezbátem; conj. prez. 3 sg. și pl. dezbátă; imper. (neg.) 2 sg. (nu ) dezbáte, 2 pl. (nu) dezbáteți
Sursa: Ortografic |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
