DEZBATE², dezbat, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Pref. dez- + bate.

dezbate¹ [At: URECHE, L. 100 / V: (îrg) diz~ / S și: (înv) desb~ / Pzi: dezbat / E: dez- + bate] (Îvp) 1 vt (C.i. obiecte) A scoate din locul fixat Si: a desprinde, a desface. 2 vt (Pex) A scoate din locul firesc. 3 vt (C.i. țări, orașe, suprafețe de teren etc.) A scoate de sub stăpânirea cuiva Si: a elibera. 4 vt (C.i. țări, orașe, suprafețe de teren etc.) A trece în posesia altcuiva. 5-6 vtr A (se) scoate la capăt Si: a (se) descurca. 7-8 vtr (Pex) A (se) tocmi. 9 vt (C.i. persoane) A schimba opinia. 10 vt (C.i. persoane) A debarasa. 11 vt (Pex) A îndepărta de (sau la) ceva. 12 vt (C.i. terenuri agricole) A desțeleni. 13 vt (Reg; c.i. lichide) A amesteca.

DEZBATE², dezbat, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Dez- + bate.

DEZBATE², dezbat, vb. III. (Popular) 1. Tranz. A desface ceva care fusese bătut (fixat, prins) cu cuie; a scoate afară de unde fusese bătut (sau fixat, înțepenit); a desprinde. M-a fulgerat [măseaua] și m-am pus jos. Gata, zic eu; trebuie s-o scot. Dacă mă doare un ceas așa și dacă nu mor, musai să caut un meșter să mi-o dezbată. SADOVEANU, V. F. 37. Dezbat coasa de brățare, Ca să ies la șleahu mare. ȘEZ. I 140. 2. Refl. (Învechit) A ieși, a se elibera de sub stăpînirea cuiva, a se desface dintr-o legătură de dependență față de cineva. Brașovenii, cum primiseră acele scrisori de la sibieni... se învoiesc a se dezbate de supt Mihai. BĂLCESCU, O. II 315. 3. Tranz. (Agric.) A afîna un pămînt bătut, uscat, întărit. Nu puteau oamenii ara, pămîntul era tare ca fierul. Și-n puținul pe care l-au dezbătut și l-au sămănat, parcă a ieșit ceva acătării? SADOVEANU, P. S. 10.

A DEZBATE¹ dezbat tranz. (obiecte fixate) A desprinde din cuie. /dez- + a bate

dizbate¹ v vz dezbate¹

desbate v. a se lepăda (sens ieșit din uz): Brașovenii se învoiesc a se desbate de sub Mihaiu BĂLC. [Lit. a se abate dela].

dezbát, -bătút, a -baté v. tr. (d. bat). Bat înapoĭ, scot bătînd, desprind: a dezbate o scîndură din gard. Dezbătăturesc. Liberez (Vechĭ). Discut, deliberez (neol. după fr. débattre). V. refl. (Vechĭ). Mă liberez, mă emancipez: se dezbătuse Cantemireștiĭ de supt ascultarea hanuluĭ (Cost. 1, 288), țara s’a dezbătut de păgînĭ. – Și azĭ: nu mă pot dezbăra de cap (Șez. 33, 25), nu mă pot pricepe, nu mă pot lămuri.

dezbate (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbat, 2 sg. dezbați, 3 sg. dezbate, imperf. 1 dezbăteam, perf. s. 1 sg. dezbătui, m.m.c.p. 1 pl. dezbătuserăm; conj. prez. 1 sg. să dezbat, 3 să dezbată; ger. dezbătând; part. dezbătut

dezbate (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbat, 1 pl. dezbatem, 2 pl. dezbateți, imperf. 3 sg. dezbătea; conj. prez. 3 să dezbată; imper. (neg.) 2 sg. (nu) dezbate, 2 pl. (nu) dezbateți; part. dezbătut

dezbate (a discuta, a desface, a desprinde) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbat, 1 pl. dezbatem; conj. prez. 3 sg. și pl. dezbată; imper. (neg.) 2 sg. (nu ) dezbate, 2 pl. (nu) dezbateți

dezbate

desbat, -bătut prt.

dezbate, dezbat, vb. III refl. (înv.) a se lepăda (de cineva), a se desolidariza; a renunța.