DEZBÁTE², dezbát, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Dez- + bate.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink