COMUTÁRE, comutări, s. f. 1. Acțiunea de a comuta și rezultatul ei. ◊ (Jur.) Comutarea pedepsei = înlocuirea unei pedepse mai grele cu una mai ușoară. 2. Particularitate a atenției unei persoane de a trece cu ușurință de la o activitate la alta. – V. comuta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a comuta și rezultatul ei; comutație. ◊ (Jur.) Comutarea pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai ușoară. 2. (Mat.) Operație efectuată asupra unui șir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale șirului. 3. Fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul în funcție de schimbarea condițiilor mediului ambiant. ♦ Particularitate a atenției cuiva de a trece ușor de la o activitate la alta. 4. Procedeu, folosit mai ales în lingvistica structuralistă, constând în înlocuirea unui element lingvistic cu altele din același plan sau cu zero, pentru a determina astfel valoarea lui în limbă. [< comuta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUTÁRE s. f. 1. acțiunea de a comuta; comutație. ♦ (jur.) -a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai ușoară. 2. (mat.) operație efectuată asupra unui șir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale șirului. 3. fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul în funcție de schimbarea condițiilor mediului ambiant. 4. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietățile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice). (<comuta)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUTÁRE s. v. comutație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

comutáre s. f. → mutare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUTÁ, comút, vb. I. Tranz. 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice. ♦ A face racordarea unui circuit electric la rețea. 2. (Jur.) A schimba o pedeapsă mai grea în una mai ușoară. – Din lat. commutare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A COMUTÁ comút tranz. 1) jur. (pedepse grele) A înlocui printr-o pedeapsă mai ușoară. 2) (conexiuni ale unui circuit electric) A modifica succesiv. 3) (unități de limbă) A substitui succesiv. /<lat. commutare. fr. commuter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUTÁ vb. I. tr. 1. A schimba o pedeapsă mai grea într-una mai ușoară. 2. A schimba anumite numere în cadrul operației de comutare. ♦ A inversa sensul unui curent electric; a schimba un sistem de conexiuni cu altul. [p.i. comút. / < lat. commutare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUTÁ vb. tr. 1. a schimba legăturile unui circuit electric cu altele, a modifica succesiv conexiunile unor circuite. ◊ a racorda un circuit electric la rețea. 2. a schimba o pedeapsă mai grea într-una mai ușoară. 3. a schimba anumite numere în cadrul operației de comutare (2). (<fr. commuter, lat. commutare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

comutá (-t, -át), vb. – 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric. – 2. A schimba o pedeapsă grea în una mai ușoară. Lat. commutare (sec. XIX). – Der. comutați(un)e, s. f.; comutator, adj. (care comută); comutator, s. n. (întrerupător, șaltăr); comutativ, adj.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

comutá vb., ind. prez. 1 sg. comút, 3 sg. și pl. comútă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*comút, a -á v. tr. (lat. commúto, -áre. V. mut 2). Schimb. A comuta o pedeapsă, a o înlocui pintr´alta [!] maĭ mică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*comutațiúne f. (lat. commutátio, -ónis). Schimbare (micșorare) de pedeapsă. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink