COMUTARE s. f. (< comuta < lat. commutare): procedeu folosit mai ales în lingvistica structuralistă, care constă în înlocuirea unui element lingvistic din același plan, pentru a se determina valoarea lui în limbă. Prin acest procedeu se stabilesc, de exemplu, fonemele unei limbi în raport cu sunetele, morfemele acesteia în raport cu termenii care nu au o asemenea funcție, echivalențele sintactice într-un text analizat etc.