COINCULPÁT, -Ă, coinculpați, -te, s. m. și f. Inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală. [Pr.: co-in-] – Din fr. coinculpé.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COINCULPÁT, -Ă s.m. și f. (Jur.) Cel care este inculpat pentru același delict împreună cu alții. [Pron. co-in-. / cf. fr. coïnculpé].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COINCULPÁT, -Ă s. m. f. inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală. (< fr. coïnculpé)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
coinculpát adj. (sil. co-in-) → inculpat
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
coinculpát, -ă s.m.f. (jur.) Inculpat împreună cu altcineva pentru același delict ◊ „Recunosc că am participat împreună cu coinculpatul la două furturi, dar eu mă consider nevinovat, deoarece furturile au fost săvârșite fără știrea mea [...]” Sc. 7 IV 74 p. 4 (din co- + inculpat; cf. fr. coinculpé; DN3; termenul este mai vechi)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink