2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COINCULPAT, -Ă, coinculpați, -te, s. m. și f. Inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală. [Pr.: co-in-] – Din fr. coinculpé.
COINCULPAT, -Ă, coinculpați, -te, s. m. și f. Inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală. [Pr.: co-in-] – Din fr. coinculpé.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
coinculpat, ~ă smf [At: DEX2 / P: co-in~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr coinculpé] Inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COINCULPAT, -Ă s.m. și f. (Jur.) Cel care este inculpat pentru același delict împreună cu alții. [Pron. co-in-. / cf. fr. coïnculpé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COINCULPAT, -Ă s. m. f. inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală. (< fr. coïnculpé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coinculpat, -ă s. m. f. (jur.) Inculpat împreună cu altcineva pentru același delict ◊ „Recunosc că am participat împreună cu coinculpatul la două furturi, dar eu mă consider nevinovat, deoarece furturile au fost săvârșite fără știrea mea [...]” Sc. 7 IV 74 p. 4 (din co- + inculpat; cf. fr. coinculpé; DN3; termenul este mai vechi)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coinculpat adj. (sil. co-in-) → inculpat
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
coinculpat, coinculpațisubstantiv masculin coinculpată, coinculpatesubstantiv feminin coinculpat, coinculpatăadjectiv
- 1. Inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- coinculpé MDA2 DEX '09 DEX '98 DN