O definiție pentru coinculpat (adj.)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coinculpat adj. (sil. co-in-) → inculpat
Intrare: coinculpat (adj.)
coinculpat1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
coinculpat, coinculpațisubstantiv masculin coinculpată, coinculpatesubstantiv feminin coinculpat, coinculpatăadjectiv
- 1. Inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- coinculpé MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.