coinculpat, -ă s. m. f. (jur.) Inculpat împreună cu altcineva pentru același delict ◊ „Recunosc că am participat împreună cu coinculpatul la două furturi, dar eu mă consider nevinovat, deoarece furturile au fost săvârșite fără știrea mea [...]” Sc. 7 IV 74 p. 4 (din co- + inculpat; cf. fr. coinculpé; DN3; termenul este mai vechi)