CNÓCAUT, cnocauturi, s, n. Scoaterea din luptă a boxerului care, în urma unei lovituri primite din partea adversarului, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. [Prescurtat: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CNÓCAUT ~uri n. Scoatere din luptă a boxerului care, în urma loviturii aplicate de adversar, nu se poate ridica de jos timp de zece secunde. [Sil. cno-ca-ut] /<fr., engl. knock-out
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CNÓCAUT s.n. Scoaterea din luptă, la box, a adversarului, care este declarat învins dacă nu se ridică de pe podea până ce arbitrul numără până la zece; (p. ext.) competiție în care învinsul este eliminat imediat. ◊ A face (pe cineva) cnocaut = a învinge pe cineva, a-l scoate din luptă, a cnocauta. [Pron. noc-aut, scris și knock-out, abrev. k.o., pl. -turi. / < engl., fr. knock-out].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CNOCAUT [NÓC-AUT] abr. k. o. / s. n. scoaterea din luptă, la box, a adversarului, declarat învins dacă, doborât la podea, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. (< fr., engl. knock-out)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cnócaut s. n. (sil. mf. cnoc-aut), pl. cnócauturi; abr. k.o.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink