ciril, ~ă a [At: SBIERA, F. S. 373 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Înv; nob) Chirilic.

țiril, ~ă a vz chiril^[1]

Ciril și Metodiu m; apostoli ai Slavilor (morți la 869 și 885), frați călugări originari din Salonic, traducătorii cărților liturgice în slavonește.

Chiril, patriarh al Alexandriei (412-444), nepot al patriarhului Teofil (385-412), adversar hotărât la nestorianismului, erezie condamnată la Sinodul al III-lea de la Efes, convocat de împăratul Teodisie al II-lea. Bis. îl sărbătorește la 18 ianuarie, împreună cu sf. Atanasie cel Mare.

Chiril (c. 827-869), cărturar și sfânt originar din Salonic, apostol al slavilor. Împreună cu fratele său Metodiu a răspândit creștinismul în Moravia și Panonia (862-863). A tradus din greacă în slavonă numeroase cărți bisericești, fiind considerat creatorul alfabetului chirilic. A dus la Roma moaștele părintelui apostolic Clement Romanul, descoperit la Chersones. Moaștele sale se află în bis. sf. Clement din Roma.

CHIRIL (c. 827-869), cărturar slav, originar din Salonic. Împreună cu fratele său Metodiu, a participat, începînd din 862-863, la răspîndirea creștinismului în Moravia și Panonia. A tradus din limba greacă în limba slavonă numeroase cărți bisericești. Este considerat creatorul alfabetului chirilic.

CHIRIL fratele lui Methodiu, apostolii Slavilor, gr. Kύριλλος;, v. Chir. 1. Chiril/ă, frecv.; -eni s; -ean fam. (Buc.); -eanu, Gh. T., folcloristul; -oae, M., act. 2. Ciriil (P¹). 3. Prin filieră slavă din tema Koyp < Kyrillus sau < Kyriakos (Rad vol. 82 p. 91): Curea, 1725, ard. (Paș); Curoiu și Curulea, 1633, ard. (ib.); dar acestea s-ar putea deriva și din rom. Bucur. 4. Din srb.-cr. Cirko < Cyrillus (Rad vol. 82 p. 136): Țirca, ortografiat de ardeleni cu č: Circa, Ioan, pr. ard., 1700, calvinist. 5. Prin fonetism vechi rom. Ciuril, 1318, vlah. Serbia; -a (Dm); -ești s. (C Bog; 17 B IV 372). Cf. Ciurla (17 A I 147) și prin fon. sîrbesc = Țurlea (Ard II; B-răz 47); + -ic: Ciurlic (17 A IV 284). Cf. și srb.-cr. Čure < Cyrillus (Rad vol. 82 p. 98), din care s-ar putea explica și un nume ca: Țura, b.; v. și Partea II-a.

Chiril Mai rar folosit astăzi, cunoscut mai ales ca nume de familie, Chiril corespunde numelui pers. gr. Kyrillos, la origine un derivat cu sensul „dumnezeiesc, divin”, din subst. gr. kýrios (→ Chiriac). Numele grecesc, înrudit cu Chiriac și asemănător, ca înțeles, cu → Dominic sau Despina, trece în latină sub forma Cyríllus, atestată documentar numai din epoca creștină. Foarte puțin răspîndit în apusul Europei, numele este frecvent în răsărit și mai ales la popoarele slave, lucru explicabil dacă ne amintim rolul deosebit de important pe care l-a avut apostolul Chiril în istoria civilizației și culturii slave. Sub influența onomasticii slave, numele pătrunde și la români. Cele mai vechi forme în care Chiril este atestat în documentele românești, Ciuril (un vlah din Serbia la 1318) și toponimul Ciurilești (sat gorjan menționat într-un act din 1430), se explică prin evoluția fonetică a numelui grecesc în vechea slavă. O altă formă a numelui care apare în documentele noastre, Curilă (și de aici Curea, Curoiu etc.) este tot de origine slavă, de această dată însă, fiind vorba nu de o evoluție normală ci de o formă livrescă. Forma Chiril corespunde pronunției grecești moderne și a înlocuit forma veche Ciuril, frecventă pînă prin sec. 16. Întrucît Chiril este foarte apropiat de Chiriac, hipocoristicele și derivatele lor (Chiru, Chira, Chirița, Chirina, Chiran, Chera, Ckeralina etc.) nu pot fi separate. O formă mai nouă și simțită de vorbitori ca modernă, Ciril, este de origine apuseană (în limbile romanice sunetul c urmat de e, i s-a alterat, devenind de ex. în fr. [si], pe cîtă vreme în greacă sunetul a rămas nealterat). La popoarele slave, favoarea de care se bucură numele este strîns legată de personalitatea lui Chiril (827 – 869), cărturar originar din Tesalonic, care împreună cu fratele său Metodiu au participat la răspîndirea creștinismului în Moravia și Panonia, fiind considerați apostoli ai slavilor. Traducători a numeroase cărți de cult, Chiril și Metodiu sînt părinții scrierii la slavi.

CHIRIL al Alexandriei (376-444), patriarh al Alexandriei. Adversar al lui Nestorie, ale cărui opinii teologice le-a condamnat în „Anatematismele”.

CHIRIL al Ierusalimului (315-386), episcop de Ierusalim. Autorul „Catehezelor mistogogice” în care explică crezul bisericii din Ierusalim și simbolul botezului, al mirungerii și al euharistiei. Sanctificat.