CHIRIL fratele lui Methodiu, apostolii Slavilor, gr. Kύριλλος;, v. Chir. 1. Chiril/ă, frecv.; -eni s; -ean fam. (Buc.); -eanu, Gh. T., folcloristul; -oae, M., act. 2. Ciriil (P¹). 3. Prin filieră slavă din tema Koyp < Kyrillus sau < Kyriakos (Rad vol. 82 p. 91): Curea, 1725, ard. (Paș); Curoiu și Curulea, 1633, ard. (ib.); dar acestea s-ar putea deriva și din rom. Bucur. 4. Din srb.-cr. Cirko < Cyrillus (Rad vol. 82 p. 136): Țirca, ortografiat de ardeleni cu č: Circa, Ioan, pr. ard., 1700, calvinist. 5. Prin fonetism vechi rom. Ciuril, 1318, vlah. Serbia; -a (Dm); -ești s. (C Bog; 17 B IV 372). Cf. Ciurla (17 A I 147) și prin fon. sîrbesc = Țurlea (Ard II; B-răz 47); + -ic: Ciurlic (17 A IV 284). Cf. și srb.-cr. Čure < Cyrillus (Rad vol. 82 p. 98), din care s-ar putea explica și un nume ca: Țura, b.; v. și Partea II-a.