2 intrări
17 definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cavalcada vi [At: V. A. URECHE, ap. TDRG / Pzi: ~dez / E: fr cavalcader] (Îvr) A face o plimbare călare în grup.
CAVALCADA vb. I. tr. (Franțuzism) A face o plimbare călare, în grup. [< fr. cavalcader].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAVALCADA vb. intr. a face o plimbare călare în grup. (< fr. cavalcader)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CAVALCADĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare făcută în grup; goană, alergare (cu cai). ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Din fr. cavalcade.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cavalcadă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 107 / Pl: ~de / E: fr cavalcade] 1 Plimbare călare în grup. 2 Alergare cu cai. 3 (Pex) Grup de persoane care fac împreună o cavalcadă (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAVALCADĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare făcută în grup; goană, alergare (cu cai). ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Din fr. cavalcade (< it.).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CAVALCADĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare, făcută de un grup de persoane; goană, fugă, alergare (cu caii). S-a făcut o cavalcadă zgomotoasă pe strada principală, sculînd lumea din somn. BART, E. 205. Bat albe muselinuri ca zmeiele din coadă, Și tremură din goană babilonii de pene, De-ai crede că-i o trupă de struți în cavalcadă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 146. ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. Cavalcada fugea cotit, iepurește, pe valea cealaltă. SADOVEANU, Z. C. 24. Găsesc numai că uneori tu ai prea multă plăcere a vedea cum trec cortegele și cavalcadele reginei. NEGRUZZI, S. III 279.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAVALCADĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare, făcută de un grup de persoane; goană, alergare (cu cai). ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Fr. cavalcade (< it.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAVALCADĂ s.f. Plimbare călare a unui grup de persoane. ♦ Grup de călăreți în goană, în plimbare. [< fr. cavalcade, it. cavalcata < cavalcare – a călări].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAVALCADĂ s. f. plimbare călare făcută în grup. ◊ grup de călăreți în goană, la plimbare. (< fr. cavalcade)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CAVALCADĂ ~e f. 1) Plimbare călare în grup; alergare de cai. 2) Grup de călăreți care se plimbă. /<fr. cavalcade
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cavalcadă f. 1. ceată de călăreți; 2. mers pompos al călăreților.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cavalcádă f., pl. e (fr. cavalcade, d. it. cavalcata, d. cavallo, cal). Marș călare, călărie. Trupă călare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cavalcada vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cavalcadează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cavalcadă s. f., g.-d. art. cavalcadei; pl. cavalcade
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cavalcadă s. f., g.-d. art. cavalcadei; pl. cavalcade
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cavalcadă s. f., g.-d. art. cavalcadei; pl. cavalcade
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cavalcada, cavalcadezverb
- 1. A face o plimbare călare, în grup. DN
etimologie:
- cavalcader DN
cavalcadă, cavalcadesubstantiv feminin
- 1. Plimbare călare făcută în grup; goană, alergare (cu cai). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- S-a făcut o cavalcadă zgomotoasă pe strada principală, sculînd lumea din somn. BART, E. 205. DLRLC
- Bat albe muselinuri ca zmeiele din coadă, Și tremură din goană babilonii de pene, De-ai crede că-i o trupă de struți în cavalcadă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 146. DLRLC
- 1.1. Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Cavalcada fugea cotit, iepurește, pe valea cealaltă. SADOVEANU, Z. C. 24. DLRLC
- Găsesc numai că uneori tu ai prea multă plăcere a vedea cum trec cortegele și cavalcadele reginei. NEGRUZZI, S. III 279. DLRLC
-
-
etimologie:
- cavalcade DEX '09 DN