CAVALCADĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare făcută în grup; goană, alergare (cu cai). ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Din fr. cavalcade.

cavalcadă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 107 / Pl: ~de / E: fr cavalcade] 1 Plimbare călare în grup. 2 Alergare cu cai. 3 (Pex) Grup de persoane care fac împreună o cavalcadă (1).

CAVALCADĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare făcută în grup; goană, alergare (cu cai). ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Din fr. cavalcade (< it.).

CAVALCADĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare, făcută de un grup de persoane; goană, fugă, alergare (cu caii). S-a făcut o cavalcadă zgomotoasă pe strada principală, sculînd lumea din somn. BART, E. 205. Bat albe muselinuri ca zmeiele din coadă, Și tremură din goană babilonii de pene, De-ai crede că-i o trupă de struți în cavalcadă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 146. ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. Cavalcada fugea cotit, iepurește, pe valea cealaltă. SADOVEANU, Z. C. 24. Găsesc numai că uneori tu ai prea multă plăcere a vedea cum trec cortegele și cavalcadele reginei. NEGRUZZI, S. III 279.

CAVALCADĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare, făcută de un grup de persoane; goană, alergare (cu cai). ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Fr. cavalcade (< it.).

CAVALCADĂ s.f. Plimbare călare a unui grup de persoane. ♦ Grup de călăreți în goană, în plimbare. [< fr. cavalcade, it. cavalcata < cavalcare – a călări].

CAVALCADĂ s. f. plimbare călare făcută în grup. ◊ grup de călăreți în goană, la plimbare. (< fr. cavalcade)

CAVALCADĂ ~e f. 1) Plimbare călare în grup; alergare de cai. 2) Grup de călăreți care se plimbă. /<fr. cavalcade

cavalcadă f. 1. ceată de călăreți; 2. mers pompos al călăreților.

*cavalcádă f., pl. e (fr. cavalcade, d. it. cavalcata, d. cavallo, cal). Marș călare, călărie. Trupă călare.

cavalcadă s. f., g.-d. art. cavalcadei; pl. cavalcade

cavalcadă s. f., g.-d. art. cavalcadei; pl. cavalcade

cavalcadă s. f., g.-d. art. cavalcadei; pl. cavalcade