CAVALCADĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare, făcută de un grup de persoane; goană, fugă, alergare (cu caii). S-a făcut o cavalcadă zgomotoasă pe strada principală, sculînd lumea din somn. BART, E. 205. Bat albe muselinuri ca zmeiele din coadă, Și tremură din goană babilonii de pene, De-ai crede că-i o trupă de struți în cavalcadă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 146. ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. Cavalcada fugea cotit, iepurește, pe valea cealaltă. SADOVEANU, Z. C. 24. Găsesc numai că uneori tu ai prea multă plăcere a vedea cum trec cortegele și cavalcadele reginei. NEGRUZZI, S. III 279.