3 intrări

80 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CADĂ, căzi, s. f. 1. Vas mare pentru îmbăiat; baie1, vană (1). 2. Recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc., în care se introduc lichidele folosite în diverse operații tehnologice. 3. Vas mare din doage, întrebuințat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zăcătoare. – Din sl. kadĭ.

ca sf [At: ANON. CAR. / Pl: căzi, (rar) cade / E: slv кадь] 1 Vas mare din doage, întrebuințat la prepararea vinului, a rachiului etc. Si: zăcătoare. 2 Vas mare pentru îmbăiat Si: baie, vană. 3 Recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc. în care se introduc lichidele folosite în diverse operații tehnologice.

CADĂ, căzi, s. f. 1. Vas mare pentru îmbăiat; baie1, vană (1). 2. Recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc.; în care se introduc lichidele folosite în diverse operații tehnologice. 3. Vas mare din doage, întrebuințat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zăcătoare. – Din sl. kadĩ.

CADĂ, căzi, s. f. 1. Vas mare (de lemn, de tablă, de tuci, de faianță) pentru îmbăiat. 2. Vas mare de doage strînse în cercuri de fier, folosit mai ales la vie; zăcătoare. Pe pămîntul bătut, o cadă mare răspîndea un miros dulce de must. DUMITRIU, N. 259. Ici mustu-n cadă se frămîntă, Ici trec glumind culegătorii. IOSIF, P. 83. Vin de cel ce fierbe-n cadă. ALECSANDRI, P. P. 131.

CADĂ, căzi, s. f. 1. Vas mare pentru îmbăiat. Vas mare în care se introduc lichidele folosite în diverse operații industriale. 2. Vas mare din doage, întrebuințat mai ales la vie; zăcătoare. – Slav (v. sl. kadĩ).

CADĂ căzi f. 1) Vas mare pentru îmbăiat; baie. 2) Vas mare din doage, în formă de trunchi de con, în care se strivesc strugurii și se lasă să fermenteze. 3) Recipient mare, deschis (din lemn, metal, beton etc.) pentru lichide, folosit în diverse operații tehnologice. [G.-D. căzii] /<sl. kadi

CADĂ s.f. (Mold., Ban., Trans. SE) Putină mare. A: Din sîngile a oameni junghiiați au umplut o cadă de sînge. CVL, 168 – 169. C: Kadĕ. Cadus. AC, 334. Au făcut In două cade chiselițe, iară In a treia cadă mursă de miare. Și au săpat trei puțuri și au băgat într-însele acele trei cade. IR 1757, 24r. Etimologie: sl. kadĭ. Cf. lat. cadus (cada), bg., scr. kada, magh. kád. Vezi și cădar. Cf. t o c i t o a r e.

cadă f. vas mai mare decât putina, în formă de con trunchiat. [Slav. KADĬ].

cádă f., pl. căzĭ (vsl. rus. kadĭ, cadă, bg. sîrb. kada, d. mgr. kádion, vgr. kádos, d. ebr. kad; lat. cădus, pop. căda; alb. kade, ung. kád). Putină mare de pus strugurĭ, must ș. a. Baĭe (vas de doage saŭ de zinc în care te scalzĭ): a face baĭe de cadă (în Munt. de putină) saŭ de abur.

CĂDEA, cad, vb. II. I. Intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutății, a se lăsa în jos; a pica. ♦ Fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinți, păr, fulgi, frunze etc.) A se desprinde din locul unde era fixat. 3. A se lăsa în jos continuând să fie prins; a atârna, a se pleca. 4. A se răsturna, a se prăvăli; a se dărâma, a se surpa. ◊ Expr. A cădea (bolnav) la pat = a se îmbolnăvi. A cădea în picioare = a ieși cu abilitate dintr-o situație grea. ♦ (Determinat prin „în genunchi”, „cu rugăminte” etc.) A se așeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau pentru a-i arăta supunere; a ruga pe cineva cu umilință sau cu stăruință. II. Intranz. Fig. 1. A pieri, a muri (în luptă). 2. (Despre orașe, poziții strategice etc.) A ajunge în mâna adversarului, a fi cucerit. 3. A avea un insucces, a nu reuși. A căzut la examen. 4. (Despre guverne, legi etc.) A-și înceta existența, a nu mai fi în vigoare. 5. A nimeri din întâmplare, pe neașteptate într-un loc sau într-o situație. ◊ Expr. A-i cădea cuiva (cu) drag (sau la inimă) = a stârni dragostea cuiva, a-i deveni drag. ♦ A se arunca, a se năpusti asupra cuiva. 6. A intra în... (sau sub...), a fi cuprins de.... A căzut în extaz.Expr. A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat. A-i cădea bine = a-i plăcea, a-i prii. A-i cădea rău = a nu-i conveni, a nu-i plăcea. 7. A se situa, a se afla. Satul cade pe malul Dunării. ♦ (La ghicitul în cărți) A se arăta, a se vedea, a reieși. 8. (În expr.) A cădea la învoială (sau de acord) = a ajunge la o înțelegere. III. Refl. unipers. A reveni cuiva, a se cuveni. Partea aceasta mi se cade mie. ♦ A ședea bine; a se potrivi. – Lat. cadere.

CĂDEA, cad, vb. II. I. Intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutății, a se lăsa în jos; a pica. ♦ Fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinți, păr, fulgi, frunze etc.) A se desprinde din locul unde era fixat. 3. A se lăsa în jos continuând să fie prins; a atârna, a se pleca. 4. A se răsturna, a se prăvăli; a se dărâma, a se surpa. ◊ Expr. A cădea (bolnav) la pat = a se îmbolnăvi. A cădea în picioare = a ieși cu abilitate dintr-o situație grea. ♦ (Determinat prin „în genunchi”, „cu rugăminte” etc.) A se așeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau pentru a-i arăta supunere; a ruga pe cineva cu umilință sau cu stăruință. II. Intranz. Fig. 1. A pieri, a muri (în luptă). 2. (Despre orașe, poziții strategice etc.) A ajunge în mâna adversarului, a fi cucerit. 3. A avea un insucces, a nu reuși. A căzut la examen. 4. (Despre guverne, legi etc.) A-și înceta existența, a nu mai fi în vigoare. 5. A nimeri din întâmplare, pe neașteptate într-un loc sau într-o situație. ◊ Expr. A-i cădea cuiva (cu) drag (sau la inimă) = a stârni dragostea cuiva, a-i deveni drag. ♦ A se arunca, a se năpusti asupra cuiva. 6. A intra în... (sau sub...), a fi cuprins de.... A căzut în extaz.Expr. A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat. A-i cădea bine = a-i plăcea, a-i prii. A-i cădea rău = a nu-i conveni, a nu-i plăcea. 7. A se situa, a se afla. Satul cade pe malul Dunării. ♦ (La ghicitul în cărți) A se arăta, a se vedea, a reieși. 8. (În expr.) A cădea la învoială (sau de acord) = a ajunge la o înțelegere. III. Refl. unipers. A reveni cuiva, a se cuveni. Partea aceasta mi se cade mie. ♦ A ședea bine; a se potrivi. – Lat. cadere.

cădea [At: COD. VOR. 92/3 / Pzi: cad, (înv) caz / E: ml cado, ~ere] 1 vi A se deplasa de sus în jos, sub acțiunea gravitației Si: a pica, a se prăbuși. 2-5 vi (Fig; d. iarnă, ger, trăsnet, seară etc.) A se lăsa. 6-9 vi (Fig; d. iarnă, ger, trăsnet, seară etc.) A se apropia. 10 vi (D. ape de munte) A curge repede. 11-13 vi (D. dinți, păr, fulgi, frunze etc.) A se desprinde de pe locul de unde era fixat. 14 vi A se lăsa în jos, continuând să fie prins Si: a atârna, a se pleca. 15 vi A se răsturna. 16 vi A se dărâma. 17 vi (Îe) A ~ la pat (bolnav) A se îmbolnăvi. 18 vi (Îe) A ~ în picioare A ieși cu abilitate dintr-o situație grea. 19 vi (Cu determinarea în genunchi, cu rugăminte etc.) A se așeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau spre a-i arăta supunere. 20-21 vi (Cu aceleași determinări) A ruga pe cineva cu umilință sau cu stăruință. 22 vi A muri (în luptă). 23-24 vi (D. orașe, cetăți, puncte strategice etc.) A ajunge în mâna inamicului Si: a fi cucerit. 25 vi A avea un insucces Si: a nu reuși. 26 vi (D. guverne, legi etc.) A-și înceta existența, a nu mai fi în vigoare. 27 vi A nimeri, din întâmplare, pe neașteptate, într-un loc sau într-o situație. 28 vi (Îe) A ~ cuiva (cu) drag (sau la inimă) A stârni dragostea cuiva. 29 vi A se năpusti asupra cuiva. 30 vi A intra în..., a fi cuprins de... 31 vi (Îe) A ~ pe gânduri A deveni îngândurat. 32 vi A se apuca de ceva 33-34 vi (Îe) A-i ~ (rău) bine A (nu)-i plăcea. 35 vi (Îe) A-i ~ cuiva buricul A pofti la ceva. 36 vr A se situa. 37 vi (La ghicitul în cărți) A se arăta. 38 vi (Îe) A ~ la învoială (sau de acord) A ajunge la un acord, la o înțelegere. 39 vi (D. femei; șîe) A ~ la pat A accepta să întrețină relații sexuale. 40-41 vri A (se) cuveni (3). 42 vru A-i ședea bine. 43 vru A se potrivi.

CĂDEA, cad, vb. II. Intranz. I. 1. A se deplasa de sus în jos prin propria greutate, a se lăsa în jos, la pămînt; a pica. Semănătorul printre brazde lăsa sămînța lui să cadă. MACEDONSKI, O. I 61. Desfăcut Din pumnul strîns vîrtos, Spre-adîncuri, vîjîind în jos, Cuțitul a căzut. COȘBUC, P. I 231. ◊ Fig. Acuma tăceri lungi cădeau între un șir de vorbe schimbate și altul. SADOVEANU, O. IV 48. ◊ (Despre ploaie, zăpadă, grindină, fulger etc.) Țintirimul luminat de lună dormea sub zăpada căzută de curînd. ANGHEL, PR. 131. [Trăsnetul] în groaznica-i urgie Lucește, crapă, cade, detună-n vijelie Ș-un șir de copaci mîndri îi mistuie sub el. MACEDONSKI, O. I 252. De cînd căzu un trăsnet în dom... de-atunci în somn Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toată. EMINESCU, O. I 96. Ah! E-atît de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă. EMINESCU, O. I 154. ♦ Fig. (Despre iarnă, ger, noapte, seară etc.) A se lăsa, a se apropia, a veni. Amurgul cădea. Turnurile fabricilor luceau în lumina roșiatică a asfințitului. DUNĂREANU, N. 19. Noaptea cade-ntunecată Pe cîmpie și pe munte. BOLINTINEANU, O. 9. ♦ (Despre soare) A coborî, a scăpăta. Soarele cădea la vale și părea pe vîrful bradului singuratec ca o frunte în raze pe umeri negri. EMINESCU, N. 50. ◊ (Despre ape de munte) A curge (repede), a coborî. Aud, tîrziu prin noapte, pîraiele ce cad Cu vuiet de pe dealuri. COȘBUC, P. I 258. Zburdalnic de pe coaste. Gureșe pîraie cad. COȘBUC, P. I 261. Pe cînd cu zgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vîrfuri lungi de brad. EMINESCU, O. I 216. 2. (Despre părți ale unui organism: dinți, păr, fulgi) A se desprinde (din locul său), a se pierde. Părul meu de așteptare o s-albească sau să cadă. MACEDONSKI. O. I 71. De vorbit, nu poate vorbi, că măselele și dinții i-au căzut. CREANGĂ, P. 52. Fata, care știa că de făcut treabă nu mai cade coada nimărui, își suflecă minicile, calcă lut și lipi cuptiorul. CREANGĂ, P. 287. Măi bade, de dorul tău îmi tot cade părul meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88. ♦ (Despre frunze și flori) A se scutura. Căzuseră frunzele și nu erau verzi decît cei doi molifți din dreptul ferestrelor. SAHIA, N. 55. Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rînduri-rînduri. EMINESCU, O. I 75. Miroase florile-argintii Și cad, o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii. EMINESCU, O. I 179. 3. (Despre părți ale corpului sau despre obiecte legate, prinse, care continuă a fi, în parte, susținute) A se lăsa în jos (sau într-o parte), a atîrna; a se pleca. Fără să-mi fi fost somn, pleoapele-mi căzură peste ochi. HOGAȘ, M. N. 17. Capu-i cade pe-a lui umăr. EMINESCU, O. I 104. Părul său negru ca nori de ploaie De-a lung pe umeri neted cădea. ALECSANDRI, P. I 20. [Tînărul] era încins cu un șal roș cu flori din care o poală i se slobozea pe coapsa stîngă, iar capetele... cădeau apoi peste papucii lui cei galbeni. NEGRUZZI, S. I 16. Postelnicul lăsă să cadă perdeaua pe care pîn-atunci sta încremenită mîna lui. NEGRUZZI S. I78. 4. A înceta de a mai sta vertical sau în picioare; a se răsturna, a se prăvăli. Cînd venea acasă, noaptea, tîrziu, cădea ca butucul. CAMILAR, N. I 19. Furtuna fîlfîie peste munți, iar în văile lor brazii cad unul după altul, smulși de ape sau de stîncile mari, rostogolite. BOGZA, C. O. 98. Fără să dejuge boii, începe a tăia copacul să cadă în car deodată. CREANGĂ, P. 46. Și în nesimțire cade pe-a jețului său spată. EMINESCU, O. I 95. Simțind picioarele-mi slăbind, am închis ochii și m-an ținut de strană, ca să nu cad. NEGRUZZI, S. I 54. ◊ Expr. A cădea la (sau pe) pieptul (sau în brațele ) cuiva. În brațele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. EMINESCU, O. I 75. A cădea (bolnav) la pat = a se îmbolnăvi greu. Ajunse acasă istovită, tremurînd. Căzu bolnavă la pat. BART, E. 238. [Baba] căzu la pat bolnavă de moarte. CREANGĂ, P. 13. A cădea în picioare = a ieși bine dintr-o situație grea. A cădea din (sau, regional, de pe) picioare (sau de-a-n picioarele) = a nu mai putea sta de oboseală, a fi mort de oboseală. (Rar) A cădea de-a pluta v. plută. ◊ A se dărîma, a se surpa, a se nărui. (În forma de conj. cază) Ajunse să i se pară că stă să cază coliba pe ei. ISPIRESCU, U. 95. ◊ Fig. (Despre oameni) Mai odihnește-te, că într-o zi ai să cazi.Fig. (Despre guverne, legi, valori etc.) A-și înceta existența, a nu mai fi în vigoare. Iobăgia a căzut. RETEGANUL, P. V 57. D. Odobescu, după ce declară guvernul căzut, se puse a numi altul nou. BOLINTINEANU, O. 249. Împărăția romîno-bulgară cade subt izbirile turcilor. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ A avea un insucces, a nu reuși. A căzut la examen. Piesa a căzut. ♦ (Despre luptători) A pieri, a muri (în luptă). Soldați căzuți pe cîmpul de luptă.Lupta cea mare va veni... Știu, cîțiva dintre noi vor cădea. Vor cădea, însă, jertfe pentru cauza mișcării proletare. SAHIA, N. 40. Sărmana fată în zadar, vai! cată Pe iubitul său! El în foc căzuse După ce făcuse Vitejii de zmeu! ALECSANDRI, P. I 56. 5. (Despre un oraș, o fortăreață, o poziție etc.) A ajunge în mîna adversarului, a fi cucerit, a fi ocupat. În urma unui atac puternic, orașul a căzut în mîna armatei populare. 6. (Adesea complinit prin «în genunchi», «cu rugăminte» etc.) A se așeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i arăta supunere sau a-i cere iertare ori ajutorare; a ruga pe cineva cu umilință sau cu stăruință. Au înțeles că trebuie să cadă la mila împăratului. SADOVEANU, D. P. 40. N-a rămas om știutor de carte pe valea aceea, căruia Ilinca să nu-i cadă cu rugăminte, ca să-i citească răvașul lui Radu. VLAHUȚĂ, O.A. 103. Fiul împăratului și mumă-sa căzu cu rugăciune la găinăreasă, ca să se facă cum era la nuntă. ISPIRESCU, L. 311. Ce-oi rămas? întrebă Lăpușneanu.Doamne! doamne! zise Moțoc căzînd în genunchi, nu ne pedepsi pre noi după fărădelegile noastre. NEGRUZZI, S. I 140. 7. A ajunge, a sosi, a nimeri, pe neașteptate sau din întîmplare, într-un Ioc sau într-o situație oarecare; a pica. Cădea între ei o informație neașteptată. SADOVEANU, P. M. 98. Femeie hăi! ia vezi de-nchipuie mai iute de cea masă, că uite, ne-o căzut la gazdă musafiri flămînzi. HOGAȘ, M. N. 228. Plecară zicîndu-i să se păzească a nu cădea în capcană. ISPIRESCU, L. 331. Am căzut la casă împărătească. CREANGĂ, P. 257. ◊ Expr. A cădea la (sau pe) mîna (sau mîinile) cuiva = a ajunge în puterea, la discreția cuiva. Ei! las', Pepelea, că mi-i cădea tu la mînă. ALECSANDRI, T. 248. Care rămînea pe urmă cădea în mînile moldovenilor. NEGRUZZI, S. I 171. A cădea cu vorba = a spune ceva pe neașteptate. Așa, soro, căzu cu vorba Ceaușanca, ca din senin. DELAVRANCEA, S. 40. A cădea pe capul cuiva sau a-i cădea (cuiva) belea (pe cap) = a veni nedorit, pe neașteptate la cineva. Nu e frumos să cazi pe capul oamenilor. PAS, Z. I 71. Viu, fără Luchi... să vă cad belea pe două-trei zile. CARAGIALE, O. VII 159. A cădea cuiva drag (sau la inimă) = a-i fi cuiva pe plac, a-i deveni drag. El iar privind de săptămîni, îi cade dragă fata. EMINESCU, O. 167. ◊ A se arunca, a se năpusti; a năvăli (asupra cuiva). Iarna călăreți moldoveni străbat codri, s-amestecă cu viforul și cad asupra cetăților. DELAVRANCEA, A. 18. Mihai cade cu o furie mare asupra armiei dușmane. BĂLCESCU, O, II 282. 8. (Complinirea introdusă, de obicei, prin greșeală, robie, grație, dizgrație, influență etc.) A cădea în... (sau sub...), a fi cuprins de... E la mijloc o femeie frumoasă pentru care ai căzut la patimă. SADOVEANU, D. P. 76. Arabul căzuse în aspră robie. MACEDONSKl, O. I 15. ◊ (Poetic) Rămas singur între orizonturi de cîmpie, îndepărtate, Oltul cade într-un somn adînc. BOGZA, C. O. 156. ◊ Expr. A cădea pe gînduri = a deveni îngîndurat. Căzură toți pe gînduri. Un lemn ars și destrămat de jăratec bufni în soba înaltă. DUMITRIU, N. 182. Cu perdelele lăsate Șed la masa mea de brad, Focul pîlpîie în sobă, Iară eu pe gînduri cad. EMINESCU, O. I 105. ◊ (Cu schimbarea construcției) Trase undița; cînd, ce să vezi: un pește mare, cu totul și cu totul de aur. Doar că nu-i căzu leșin de bucurie. ISPIRESCU, L. 380. Tocmai pe mine căzuse păcatul să fiu mai mare între frați. CREANGĂ, A. 64. ◊ Expr. A-i cădea (cuiva) rău = a nu-i conveni; a nu-i plăcea; a se întîmpla ceva rău. Rîzi tu, rîzi... dar unde te duci, fără de mine rău are să-ți cadă. CREANGĂ, P. 244. A-i cădea bine = a-i plăcea, a-i prii. 9. A fi, a se situa, a se afla. Într-un triunghi, înălțimea cade perpendicular pe bază. Comuna cade pe malul drept al Oltului. În limba maghiară, accentul cade pe prima silabă a cuvîntului. 1 ianuarie 1953 a căzut. într-o joi.Expr. A cădea în sarcina (sau în competența, în atribuțiile, în grija) cuiva = a reveni cuiva. Grija gospodăriei cade în sarcina mea. ◊ (La ghicitul în cărți) A se arăta, a se vedea, a reieși (din așezarea cărților). 10. (În expr.) A cădea la învoială sau a cădea de acord = a ajunge la înțelegere (după o discuție în contradictoriu). ◊ (Învechit) A cădea la pace = a se împăca. II. Refl. unipers. A reveni (cuiva, ca parte din ceva), a se cuveni. Partea aceasta mi se cade mie.El nici pricepere n-avea să ceară simbrie cît s-ar fi căzut. RETEGANUL, P. III 28. ◊ A ședea bine, a se potrivi. Tot ce-ar zice i se cade, tot ce face-i șade bine. EMINESCU, O. I 159. Mare nuntă se făcea, Cu nuntași nenumărați, Cum se cade la-mpărați. ALECSANDRI, P. 179. ◊ Expr. Așa mi se cade = așa-mi trebuie. Fă bine să-ți auzi rău, zise Gerilă. Dacă nu v-am lăsat să intrați aici înaintea mea, așa mi se cade; ba încă și mai rău. CREANGĂ, P. 253. – Prez. conj. și: (regional) pers. 1 caz, pers. 3 cază (ISPIRESCU, U. 95).

CĂDEA, cad, vb. II. I. Intranz. 1. A se deplasa de sus în jos prin propria greutate; a se lăsa în jos; a pica. ♦ Fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinți, păr, fulgi, frunze etc.) A se desprinde din locul său. 3. A se lăsa în jos continuînd să fie prins; a atîrna; a se pleca. Pleoapele-mi căzură peste ochi (HOGAȘ). 4. A înceta de a mai sta vertical sau în picioare; a se răsturna, a se prăvăli; a se dărîma, a se surpa. ◊ Expr. A cădea (bolnav) la pat = a se îmbolnăvi. A cădea în picioare = a ieși cu abilitate dintr-o situație grea. A cădea din (sau, reg., de pe) picioare = a nu mai putea sta de oboseală. ♦ (Determinat prin „în genunchi”, „cu rugăminte” etc.) A se așeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau pentru a-i arăta supunere; a ruga pe cineva cu umilință sau cu stăruință. II. Intranz. Fig. 1. A pieri, a muri (în luptă). 2. (Despre orașe, poziții strategice etc.) A ajunge în mîna adversarului, a fi cucerit. 3. A avea un insucces, a nu reuși. A cădea la un examen. ♦ (Despre guverne, legi etc.) A-și înceta existența, a nu mai fi în vigoare. 4. A nimeri din întîmplare, pe neașteptate într-un loc sau într-o situație. ◊ Expr. A cădea pe (sau la) mîna cuiva = a ajunge în puterea, la discreția cuiva. A cădea pe capul cuiva sau a-i cădea (cuiva) belea (pe cap) = a veni nedorit, pe neașteptate la cineva. A-i cădea cuiva drag (sau la inimă) = a-i fi cuiva pe plac, a-i deveni drag. ♦ A se arunca, a se năpusti asupra cuiva. 5. A intra în... (sau sub...), a fi cuprins de.... Poporul iar căzuse în amorțire (SADOVEANU). ◊ Expr. A cădea pe gînduri = a deveni îngîndurat. A-i cădea bine = a-i plăcea, a-i prii. A-i cădea rău = a nu-i conveni, a nu-i plăcea. 6. A se situa, a se afla. Satul cade pe malul Dunării.Expr. A cădea în sarcina (sau în competența, în atribuțiile) cuiva = a reveni cuiva. ♦ (La ghicitul în cărți) A se arăta, a se vedea, a reieși. 7. (În expr.) A cădea la învoială (sau de acord) = a ajunge la o înțelegere. (Înv.) A cădea la pace = a se împăca. III. Refl. unipers. A reveni cuiva, a se cuveni. Partea aceasta mi se cade mie. ♦ A ședea bine; a se potrivi. – Lat. cadere.

A SE CĂDEA se cade intranz. 1) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A aparține în mod firesc; a reveni; a se impune; a incumba; a se cuveni. 2) A fi dator (din obligație morală); a se cuveni. ◊ Cum se cade cum se cere; cum trebuie. /<lat. cadere

A CĂDEA cad intranz. I. 1) A se mișca de sus în jos sub acțiunea forței de gravitație; a pica. 2) A-și pierde poziția verticală (răsturnându-se jos); a înceta de a mai sta drept; a pica; a se răsturna; a se prăvăli. ◊ ~ la pat a se îmbolnăvi grav. ~ din picioare a fi extrem de obosit. ~ în genunchi a) a se așeza în genunchi în față cuiva, pentru a cere ceva; b) a manifesta umilință. 3) A se lăsa în jos, fără a se desprinde; a atârna. Părul cade pe spate. 4) (despre fenomene ale naturii) A veni în curând; a fi aproape; a se apropia. 5) pop. (despre sărbători, date) A avea loc. 6) (despre ostași) A muri în luptă. 7) (despre orașe, fortificații etc.) A ajunge în mâna adversarului; a fi cucerit. 8) fig. A avea insucces; a nu reuși. ~ la examen. 9) (despre guverne) A înceta de a fi la putere. 10) A ajunge pe neașteptate (într-un loc sau într-o situație); a nimeri; a se pomeni; a se trezi; a pica. ◊ ~ pe mâna (sau în mâinile) cuiva a ajunge la discreția cuiva. A-i ~ cuiva drag (sau la inimă) a-i deveni drag cuiva. 11) A fi cuprins în întregime. ~ în delir. 12) A se situa pe un anumit loc. Accentul cade pe prima silabă. II. (împreună cu unele substantive formează locuțiuni verbale având sensul substantivului cu care se îmbină): ~ pe gânduri a se îngândura. ~ la învoială (sau de acord) a se învoi; a ajunge la o înțelegere. /<lat. cadere

cădeà v. 1. a fi târît de sus în jos prin propria greutate: a cădea de pe acoperiș; a-i cădea cu tronc, a-i plăcea cuiva dintr’o dată; 2. a fi tare dărăpănat: casa asta cade; 3. fig. a nu reuși: a căzut la examen; 4. a ajunge: a căzut în mâinile dușmanului; 5. a veni deodată: cade o noapte întunecoasă AL.; 6. a se nemeri, a fi: estimp Paștile cad în Martie; 7. despre fenomenele atmosferice: cade rouă, brumă, zăpadă; 8. a se cuveni (sub raportul moral): nu se cade, om prea cum se cade. [Lat. CADERE].

cad (est) și caz (vest), căzut, a cădeá v. intr. (lat. cádere, pop. cadére; it. cadére, pv. chazer, fr. choir, sp. caer, pg. cair. – Imper. cazĭ, nu cădea. V. scad, decad, caz). Îs împins de sus în jos pin propria mea greutate: merele cad din pom. Mă arunc: a cădea la picĭoarele cuĭva. Mă răped, mă precipit: a cădea pe dușmanĭ. Atîrn, îs atîrnat: păru-ĭ cade pe umerĭ. Îs așezat (croit) bine: haĭna cade bine. Fig. Devin, ajung: a cădea bolnav. Mă cuprinde o infirmitate: a cădea în letargie. Devin captiv: a cădea în puterea cuĭva. Nu reușesc: a cădea la examin, pĭesa a căzut la reprezentațiune. Încetez de a fi în uz: legea a căzut în desuetudine. Vin, mă întîmplu: sărbătoarea a căzut într’o joĭ. Degenerez, decad: acest om a căzut în ridicul. A-țĭ veni pin sorțĭ: Cînd s’a tras la sorțĭ averea, mie mĭ-a căzut casa. A-țĭ veni din întîmplare: scrisoarea mĭ-a căzut în mînă. A cădea din cer, a pica pe negîndite, a fi foarte surprins. A cădea în dizgrație, a perde favoarea, A cădea (în greșală), a păcătui (maĭ ales vorbind de femeĭ), A cădea în eroare, a te înșela. A cădea în uĭtare, a fi dat uĭtăriĭ. A cădea la pat, a te îmbolnăvi grav. A cădea în luptă, a muri în luptă. A cădea în ruină, a se dărama încet-încet (propriŭ și fig.). A cădea în zdrențe, a se nimici bucățĭ-bucățĭ (o haĭnă). Sorțu a căzut pe dînsu, asupra luĭ, sorțu l-a ales. A cădea de acord, a te învoi. A cădea în picĭoare, a scăpa bine dintr’un pericul. A cădea tronc (V. tronc). V. impers.: cade ploaĭa, roŭa, bruma. A se cădea v. refl. A se cuveni. A fi permis: La Jidanĭ nu se cade să mănînce carne de porc. Cum se cade, corect, cinstit, cum trebuĭe să fie (moral și material): om cum se cade, haĭnă cum se cade, s’a purtat cum se cade.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ca s. f., g.-d. art. căzii; pl. căzi

ca s. f., g.-d. art. căzii; pl. căzi

ca s. f., g.-d. art. căzii; pl. căzi

cadă (v. cădea)[1]

  1. Nu există în acest dicționar cuvântul-titlu cădea. — Ladislau Strifler

cădea1 (a ~) (a pica) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cad, 2 sg. cazi, 3 sg. cade, perf. s. 1 sg. căzui, m.m.c.p. 1 pl. căzuserăm; conj. prez. 1 sg. să cad, 3 să ca; imper. 2 sg. afirm. cazi; ger. căzând; part. căzut

+cădea2 (a se ~) (a se cuveni) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cade, imperf. 3 pl. se cădeau; conj. prez. 3 să se ca; ger. căzându-se (nefolosit la celelalte moduri și timpuri)

+cum se cade adv. + vb. (a se purta așa ~)

cădea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cad, 1 pl. cădem, 2 pl. cădeți; conj. prez. 3 să cadă; imper. 2 sg. cazi, 2 pl. cădeți; ger. căzând; part. căzut

cădea vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cad, 1 pl. cădem, 2 pl. cădeți; conj. prez. 3 sg. și pl. cadă, imper. 2 sg. cazi, 2 pl. cădeți; part. căzut

cad (v. cădea)[1]

  1. Nu există în acest dicționar cuvântul-titlu cădea. — Ladislau Strifler

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CA s. 1. baie, vană, (înv. și pop.) scăldătoare, (înv. și reg.) scăldătură, (Mold., Bucov. și Transilv.) feredeu, (Transilv., Ban. și Mold.) scaldă, (prin Transilv.) șiroadă. (A intrat în ~ să se îmbăieze.) 2. v. zăcătoare.

CA s. 1. baie, vană, (înv. și pop.) scăldătoare, (înv. și reg.) scăldătură, (Mold., Bucov. și Transilv.) feredeu, (Transilv., Ban. și Mold.) scaldă, (prin Transilv.) șiroadă. (A intrat în ~ să se imbăieze.) 2. zăcătoare, (înv. și pop.) tocitoare. (~ pentru struguri.)

CĂDEA vb. v. afla, arunca, azvârli, fi, găsi, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, situa, tăbărî, veni, zvârli.

CĂDEA vb. 1. a pica. (Statueta a ~ de pe etajeră.) 2. v. prăbuși. 3. a pica, a se prăbuși, a se prăvăli, a se răsturna, (rar) a se poticni. (Calul a ~ la pământ.) 4. a se prăbuși, a se prăvăli. (Apa ~ de la înălțime, formând o cascadă.) 5. a scăpa. (Îi ~ pâinea din mână.) 6. a sări. (I-au ~ patru nasturi de la haină.) 7. v. lăsa. 8. a se așeza, a se așterne, a se depune, a se lăsa, a pica. (A ~ bruma peste câmpii.) 9. a da. (A ~ o ploaie zdravănă.) 10. v. apleca. 11. v. atârna. 12. a eșua, a pica. (A ~ la examen.) 13. a muri, a pieri. (A ~ la datorie.) 14. a se nimeri, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sărbătoarea a ~ într-o sâmbătă.) 15. v. veni. 16. v. cuveni. 17. v. trebui. 18. v. putea. (Se ~ ca noi să stăm pasivi?) 19. v. reveni.

cădea vb. v. AFLA. ARUNCA. AZVÎRLI. FI. GĂSI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. SITUA. TĂBĂRÎ. VENI. ZVÎRLI.

CĂDEA vb. 1. a pica. (Statueta a ~ de pe etajeră; a ~ o frunză.) 2. a se dărîma, a se nărui, a pica, a se prăbuși, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (A ~ casa pe ei.) 3. a pica, a se prăbuși, a se prăvăli, a se răsturna, (rar) a se poticni. (Calul a ~ la pămint.) 4. a se prăbuși, a se prăvăli. (Apa ~ de la înălțime, formînd o cascadă.) 5. a scăpa. (Îi ~ pîinea din mînă.) 6. a sări. (I-au ~ patru nasturi de la haină.) 7. a coborî, a se lăsa, a scoborî. (~ ceața, noaptea.) 8. a se așeza, a se așterne, a se depune, a se lăsa, a pica. (A ~ bruma peste cîmpii.) 9. a da. (A ~ o ploaie zdravănă.) 10. a (se) apleca, a atîrna, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. și pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile ~ de-atîta rod.) 11. a atîrna, a curge, a spînzura. (Pârul îi ~ pe spate.) 12. a eșua, a pica. (A ~ la examen.) 13. a muri, a pieri. (A ~ la datorie, în luptă.) 14. a se nimeri, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sărbătoarea a ~ într-o sîmbătă.) 15. a i se potrivi, a-i ședea, a-i veni. (Haina îi ~ bine.) 16. a cadra, a se cuveni, a trebui, (înv.) a se dostoi, a privi. (Nu se ~ să faci asta!) 17. a se cere, a se cuveni, a se impune, a trebui, (înv. și pop.) a căuta. (Se ~ să procedăm astfel...) 18. a se cuveni, a (se) putea. (Se ~ ca noi să stăm pasivi?) 19. a i se cuveni, a-i reveni, (înv. și reg.) a-i veni. (Dă-mi partea care mi se ~.)

A cădea ≠ a rezista, a (se) ridica, a supraviețui, a ține

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cadă (căzi), s. f. – Vană, vas mare. – Mr. cadă. Lat. cada, cadus din gr. ϰάδον (Densusianu, Hlr., 13; Pușcariu 250; REW 1456; cf. Diculescu, Elementele, 467), cf. alb. kadë, arag. cado(llo), sp. cadozo. Poate să fi intrat în rom. pe diverse căi, căci cuvîntul gr. a dat și sl. kadĭ (› bg., sb., cr. kada, mag. kád). Din bg., după Conev 63 (cf. Miklosich, Lexicon, 279).

cădea (cad, căzut), vb.1. A se lăsa în jos, a pica. – 2. (Despre timp, precipitații) A se lăsa, a veni, a se apropia. – 4. A se arunca, a se precipita. – 5. A deceda, a sucomba. – 6. A nu reuși, a da greș. – 7. A se preda, a se da bătut. – 8. A fi înlocuit, a-și pierde funcția. – 9. A decădea, a ajunge la o situație de inferioritate. – 10. A nu rezista ispitei, a ceda. – 11. (Înv.) A deveni, a ajunge într-o situație (care nu este în mod obligatoriu de inferioritate). – 12. A nimeri întîmplător, a da de cineva sau ceva. – 13. A pica pe neașteptate, a deranja. – 14. A ajunge în același punct, a coincide. – 15. A recădea, a reveni la. – 16. A suna armonios (se spune despre ritmul final al unei perioade retorice). – 17. (Refl., impers.) A ședea bine; a se potrivi. – Mr. cad, cădeare; megl. cad, cădeari; istr. cǫdu. Lat. cadēre (Pușcariu 249; REW 1451; Candrea-Dens., 207; DAR); cf. it. cadere, prov. cazer, fr. choir, cat. causer, sp. caer, port. cair. Din fr. cheoir der. v. fr. cheance, fr. changerom. șansă. Sensul 17 coincide cu it. accadersi, abruz. accadé. La conjunctiv prezent, forma normală de pers. 2, să cazi, a dat naștere unei oscilări între formele corecte să cad, să cadă, și formele analogice să caz, să cază, ca la alte vb. al căror radical se termină cu -d. Cf. scădea. Der. cădenie, s. f. (conveniență, uz stabilit); cădere, s. f. (acțiunea de a cădea; conveniență; cascadă); cădință, s. f. (conveniență); căzătură, s. f. (cădere; bătrîn ramolit; femeie pierdută, prostituată; tăietură de ziar, rest); căzător, adj. (care cade); căzut, adj. (înfundat în cap; potrivit; pofticios, pasionat); decădea, vb., formație neol.; precădere, s. f. (prioritate, preferință).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cadă, căzi, s.f. – Vas mare din doage, în care se pune varza la murat: „Și o mai luat și cepu de la cada cu curechiu…” (Bilțiu, 1990: 513). – Din sl. kadǐ (Șăineanu, DEX, DLRM) < gr. kados, cf. lat. cada, cadus (Densusianu, Pușcariu, DER).

cadă, căzi, s.f. – Vas mare din doage, întrebuințat la fermentarea vinului sau a rachiului: „Și o mai luat și cepu de la cada cu curechiu…” (Bilțiu 1990: 513). – Lat. cada, cadus, prin sl. kadi (> bg., srb. kada, magh. kád).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CADĂ subst. 1. Cada (Moț). 2. Cadoiu, Avram. mold. (BCI IV 142). 3. Cădar (Ard II 194); -iu, Șt. < subst. cădar „dogar de căzi” (DLR).

CAVE NE CADAS! (lat.) ia seama să nu cazi! – În cortegiile triumfale la romani, în spatele învingătorului, se afla un sclav, care-i spunea aceste cuvinte, avertisment împotriva trufiei.

Cave ne cadas (lat. „Păzește-te să nu cazi”) – Erau cuvintele pe care un sclav, plasat anume în spatele învingătorului condus pe vremuri în triumf la Roma, le striga la urechea sărbătoritului pe tot parcursul lungului cortegiu în cadrul căruia, pe un car, era purtat spre Capitoliu. Așadar: un avertisment împotriva înfumurării. Cuvintele au rămas cu acest sens pină la noi. IST.

Der Vorhang fällt, das Stück ist aus (germ. „Cortina cade, piesa s-a sfîrșit”) – primul vers al poeziei lui Heine: Sie erlischt („Ea s-a stins”) din ciclul Romancero. V-a plăcut piesa? – întreabă poetul mai departe. Am auzit că autorul a fost aplaudat. Dar acum sala a amuțit și ultima lampă, pîlpîind, s-a stins. „Das arme Licht war meine Seele” (Biata lumină – a fost sufletul meu). Prin urmare, este vorba de scena lumii, iar căderea cortinei simbolizează sfîrșitul vieții, și acesta este înțelesul cu care se întrebuințează cunoscutul vers al lui Heine. (Vezi: Acta est fabula și All the worlds a stage). LIT.

In vitium ducit culpae fuga [lat. în traducere strictă: „Fuga de greșeală duce la o greșeală și mai mare (viciul) – sau, mai explicit: ”Teama de o greșeală te face să cazi într-una mai mare„] – Horațiu, Ars poetica, versul 31. Cugetarea cuprinde o precizare care de obicei nu-i citată, și anume: si caret arte, adică ”dacă n-are meșteșug„. Într-o lucrare consacrată tot artei poetice (Art poétique), Boileau a tradus același gînd în versul 64 din cîntul I: Souvent la peur dun mal nous conduit dans un pire (Adesea teama de un rău ne duce la altul și mai rău). Și Horațiu și Boileau se refereau numai la domeniul poeziei. Dar fabulistul La Fontaine (contemporan cu Boileau), în cartea XII, fabula nr. 18 Vulpea și curcănașii, a parafrazat și a extins ideea, pentru toate domeniile: Le trop dattention quon a pour le danger Fait le plus souvent quon y tombe. (”Prea marea teamă de-un pericol Te face-ades să cazi în el"). Cu timpul, atît versul lui Horațiu cît și cel al lui Boileau au încetat și ele să mai aibă o aplicare limitată numai la cîmpul literelor. Ambele pot fi astăzi folosite în toate variatele împrejurări în care, de teama unui lucru ce-l socotești rău sau greșit, urît sau primejdios, faci alt lucru care, uneori, e încă și mai greșit, urît sau periculos. LIT.

Incidis in Seyllam cupiens vitare Charybdim (lat. „Cazi în Scila, vrînd să eviți Caribda”) – vers din poemul eroic Alexandreida (V, 301) de poetul francez Philippe Gautier de Lille (sau de Châtillon), care a trăit în secolul al XII-lea și a scris în limba latină. Citatul rezumă o legendă mitologică, povestită de Homer în Odiseea (c. XII), de Vergiliu în Eneida (c. III), de Schiller în Odysseus și de mulți alții. Scyla, o nimfă siciliană, a fost prefăcută de rivala sa Circe într-o stîncă primejdioasă; iar Caribda, o femeie siciliană, furînd boii lui Hercule, a fost străfulgerată de Iupiter și transformată într-o prăpastie adîncă. În strîmtoarea Mesinei, prăpastia Caribdei (azi Calofaro) de pe țărmul Siciliei stă față în față cu stînca Scylei de pe coasta Italiei. Cei vechi, cînd treceau cu navele lor prin strîmtoare, se aflau în mare pericol. Voind să se ferească de prăpastia cu vîrtej amețitor de ape, corăbiile se loveau de stînca amenințătoare din cealaltă parte. De aici s-au născut expresiile: a fi între Scyla și Caribda, adică între două primejdii greu de ocolit; și a cădea din Scyla în Caribda, care are înțelesul zicalei noastre „a cădea din lac în puț”, adică vrînd să ne ferim de un rău, dăm de altul și mai rău (vezi: In vitium ducit…). Într-o cronică literară din „Contemporanul” (nr. 749) se apreciază că, pe lîngă multe poezii frumos realizate, „rămîn destule care arată că autorii lor navighează precar între Scila intimismului și Caribda schematismului celui mai la îndemină”. Uneori, cu același înțeles, e folosită și formularea: Incidit in Scyllam qui vult vitare Charibdim. LIT.

Oh ! ninsultez jamais une femme qui tombe (fr. „O, nu insultați niciodată o femeie care cade”) – Hugo, Les chants du crépuscule – XIV: Cine știe ce povară a îndurat sufletul ei, cîte zile a răbdat de foame! Vina e a noastră! A ta, bogătașule, și a aurului tău! Pentru ca picătura de apă din țărină să redevină o perlă strălucitoare, e deajuns o rază de soare, o rază de dragoste. Versul lui Hugo se citează în apărarea unei femei care decade din vina societății, sau din alte pricini străine de voința și puterile ei. LIT.

„Von einerm Streiche Fällt keine Eiche” (germ. „Dintr-o lovitură doar, nu cade un stejar”) – proverb care subliniază metaforic valoarea perseverenței (repetarea loviturilor), spre a atinge scopul propus (doborîrea copacului). Un echivalent românesc, tot rimat, ar fi: „Încetul cu-ncetul, se face oțetul”. FOL.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a cădea cu curu-n pulă expr. (adol., obs.) a da de necaz.

a cădea de fazan expr. a fi păcălit, a fi înșelat.

a cădea din lac în puț expr. a avea parte de o neplăcere încercând să evite o alta mai mică.

a cădea greu expr. a nu se lăsa păcălit.

a cădea în cur după cineva expr. (vulg.) a se îndrăgosti de cineva, a fi fascinat de cineva.

a cădea în ghearele cuiva expr. 1. a fi capturat de cineva. 2. a ajunge la discreția cuiva.

a cădea în groapă expr. (intl.) a fi arestat, a ajunge la închisoare.

a cădea în harpon expr. (intl.) a fi arestat.

a cădea în picioare expr. a ieși cu abilitate dintr-o situație grea.

a cădea în spinarea cuiva expr. a cădea in grija / în sarcina cuiva.

a cădea la așternut expr. (er.) a face dragoste, a avea contact sexual cu o persoană de sex opus.

a cădea la bruion expr. a ajunge la o înțelegere (cu cineva).

a cădea la înghesuială expr. (intl.) a fi reținut de poliție cu ocazia unei razii.

a cădea la pace expr. v. a cădea la bruion.

a cădea la umoare expr. a se lăsa pradă deznădejdii.

a cădea măgăreața (pe cineva) expr. 1. a avea de suportat o neplăcere / o acuzație etc. fără a fi vinovat. 2. a fi desemnat să îndeplinească o sarcină neplăcută.

a cădea mesa expr. a ajunge într-o situație neplăcută, a intra într-un bucluc.

a cădea pe bec expr. 1. a ajunge într-o situație fără ieșire. 2. (intl.) a fi arestat.

a cădea pe date / pe rele expr. (intl.) 1. a pierde la rișcă. 2. (prin ext.) a eșua, a nu reuși.

a cădea pe luate expr. (intl.) a câștiga la jocul de rișcă.

a cădea pe spate (în fața cuiva) expr. (iron.) a admira, a venera.

a-i cădea (cuiva) în cârcă expr. (vulg.) a lua prin surprindere (pe cineva).

a-i cădea (cuiva) părul din nas expr. (adol.) a fi surprins / uluit.

a-i cădea (cuiva) în vatră expr. (pop.) a fi oaspetele nepoftit și nesuferit al cuiva.

a-i cădea (cuiva) avionul expr. (deț.d. un mesaj trimis cuiva din celulă în celulă) a fi interceptat de gardieni.

a-i cădea falca / fața expr. a fi surprins / uluit.

a-i cădea greutatea expr. (glum.d. bărbați) a deveni impotent.

a-i cădea nasul expr. 1. a-și pierde îndrăzneala sau îngâmfarea; a rămâne rușinat / umil. 2. a-și pierde privilegiile.

a-i cădea ochii în gură expr. 1. a fi foarte obosit; a-i fi foarte somn. 2. a fi surprins / uluit.

a-i cădea plombele expr. a fi surprins / uluit.

cădea, cad v. i. (intl.) a fi arestat, a ajunge în închisoare.

Intrare: cadă
substantiv feminin (F62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ca
  • cada
plural
  • căzi
  • căzile
genitiv-dativ singular
  • căzi
  • căzii
plural
  • căzi
  • căzilor
vocativ singular
plural
Intrare: Cadă
Cadă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cadă
Intrare: cădea
verb (V505)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cădea
  • cădere
  • căzut
  • căzutu‑
  • căzând
  • căzându‑
singular plural
  • cazi
  • cădeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cad
  • caz
(să)
  • cad
  • caz
  • cădeam
  • căzui
  • căzusem
a II-a (tu)
  • cazi
(să)
  • cazi
  • cădeai
  • căzuși
  • căzuseși
a III-a (el, ea)
  • cade
(să)
  • ca
  • ca
  • cădea
  • căzu
  • căzuse
plural I (noi)
  • cădem
(să)
  • cădem
  • cădeam
  • căzurăm
  • căzuserăm
  • căzusem
a II-a (voi)
  • cădeți
(să)
  • cădeți
  • cădeați
  • căzurăți
  • căzuserăți
  • căzuseți
a III-a (ei, ele)
  • cad
(să)
  • ca
  • ca
  • cădeau
  • căzu
  • căzuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ca, căzisubstantiv feminin

  • 1. Vas mare pentru îmbăiat; baie, vană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: baie vană
  • 2. Recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc., în care se introduc lichidele folosite în diverse operații tehnologice. DEX '09
  • 3. Vas mare din doage, întrebuințat la prepararea vinului, a rachiului etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zăcătoare
    • format_quote Pe pămîntul bătut, o cadă mare răspîndea un miros dulce de must. DUMITRIU, N. 259. DLRLC
    • format_quote Ici mustu-n cadă se frămîntă, Ici trec glumind culegătorii. IOSIF, P. 83. DLRLC
    • format_quote Vin de cel ce fierbe-n cadă. ALECSANDRI, P. P. 131. DLRLC
etimologie:

cădea, cadverb

  • 1. intranzitiv A se deplasa de sus în jos datorită greutății, a se lăsa în jos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pica
    • format_quote Semănătorul printre brazde lăsa sămînța lui să cadă. MACEDONSKI, O. I 61. DLRLC
    • format_quote Desfăcut Din pumnul strîns vîrtos, Spre-adîncuri, vîjîind în jos, Cuțitul a căzut. COȘBUC, P. I 231. DLRLC
    • format_quote figurat Acuma tăceri lungi cădeau între un șir de vorbe schimbate și altul. SADOVEANU, O. IV 48. DLRLC
    • format_quote Țintirimul luminat de lună dormea sub zăpada căzută de curînd. ANGHEL, PR. 131. DLRLC
    • format_quote figurat [Trăsnetul] în groaznica-i urgie Lucește, crapă, cade, detună-n vijelie Ș-un șir de copaci mîndri îi mistuie sub el. MACEDONSKI, O. I 252. DLRLC
    • format_quote figurat De cînd căzu un trăsnet în dom... de-atunci în somn Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toată. EMINESCU, O. I 96. DLRLC
    • format_quote Ah! E-atît de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a se apropia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Amurgul cădea. Turnurile fabricilor luceau în lumina roșiatică a asfințitului. DUNĂREANU, N. 19. DLRLC
      • format_quote Noaptea cade-ntunecată Pe cîmpie și pe munte. BOLINTINEANU, O. 9. DLRLC
    • 1.2. figurat Despre soare: coborî, scăpăta. DLRLC
      • format_quote Soarele cădea la vale și părea pe vîrful bradului singuratec ca o frunte în raze pe umeri negri. EMINESCU, N. 50. DLRLC
    • 1.3. (Despre ape de munte) A curge repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: coborî
      • format_quote Aud, tîrziu prin noapte, pîraiele ce cad Cu vuiet de pe dealuri. COȘBUC, P. I 258. DLRLC
      • format_quote Zburdalnic de pe coaste. Gureșe pîraie cad. COȘBUC, P. I 261. DLRLC
      • format_quote Pe cînd cu zgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vîrfuri lungi de brad. EMINESCU, O. I 216. DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre dinți, păr, fulgi, frunze etc.) A se desprinde din locul unde era fixat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Părul meu de așteptare o s-albească sau să cadă. MACEDONSKI. O. I 71. DLRLC
    • format_quote De vorbit, nu poate vorbi, că măselele și dinții i-au căzut. CREANGĂ, P. 52. DLRLC
    • format_quote Fata, care știa că de făcut treabă nu mai cade coada nimărui, își suflecă mînicile, călcă lut și lipi cuptiorul. CREANGĂ, P. 287. DLRLC
    • format_quote Măi bade, de dorul tău îmi tot cade părul meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88. DLRLC
    • 2.1. (Despre frunze și flori) A se scutura. DLRLC
      sinonime: scutura
      • format_quote Căzuseră frunzele și nu erau verzi decît cei doi molifți din dreptul ferestrelor. SAHIA, N. 55. DLRLC
      • format_quote Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rînduri-rînduri. EMINESCU, O. I 75. DLRLC
      • format_quote Miroase florile-argintii Și cad, o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii. EMINESCU, O. I 179. DLRLC
  • 3. intranzitiv A se lăsa în jos continuând să fie prins; a se pleca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fără să-mi fi fost somn, pleoapele-mi căzură peste ochi. HOGAȘ, M. N. 17. DLRLC
    • format_quote Capu-i cade pe-a lui umăr. EMINESCU, O. I 104. DLRLC
    • format_quote Părul său negru ca nori de ploaie De-a lung pe umeri neted cădea. ALECSANDRI, P. I 20. DLRLC
    • format_quote [Tânărul] era încins cu un șal roș cu flori din care o poală i se slobozea pe coapsa stîngă, iar capetele... cădeau apoi peste papucii lui cei galbeni. NEGRUZZI, S. I 16. DLRLC
    • format_quote Postelnicul lăsă să cadă perdeaua pe care pîn-atunci sta încremenită mîna lui. NEGRUZZI S. I 78. DLRLC
  • 4. intranzitiv A se răsturna, a se prăvăli; a se dărâma, a se surpa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd venea acasă, noaptea, tîrziu, cădea ca butucul. CAMILAR, N. I 19. DLRLC
    • format_quote Furtuna fîlfîie peste munți, iar în văile lor brazii cad unul după altul, smulși de ape sau de stîncile mari, rostogolite. BOGZA, C. O. 98. DLRLC
    • format_quote Fără să dejuge boii, începe a tăia copacul să cadă în car deodată. CREANGĂ, P. 46. DLRLC
    • format_quote Și în nesimțire cade pe-a jețului său spată. EMINESCU, O. I 95. DLRLC
    • format_quote Simțind picioarele-mi slăbind, am închis ochii și m-am ținut de strană, ca să nu cad. NEGRUZZI, S. I 54. DLRLC
    • format_quote Ajunse să i se pară că stă să cază coliba pe ei. ISPIRESCU, U. 95. DLRLC
    • format_quote figurat (Despre oameni) Mai odihnește-te, că într-o zi ai să cazi. DLRLC
    • 4.1. (Determinat prin „în genunchi”, „cu rugăminte” etc.) A se așeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau pentru a-i arăta supunere; a ruga pe cineva cu umilință sau cu stăruință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Au înțeles că trebuie să cadă la mila împăratului. SADOVEANU, D. P. 40. DLRLC
      • format_quote N-a rămas om știutor de carte pe valea aceea, căruia Ilinca să nu-i cadă cu rugăminte, ca să-i citească răvașul lui Radu. VLAHUȚĂ, O. A. 103. DLRLC
      • format_quote Fiul împăratului și mumă-sa căzu cu rugăciune la găinăreasă, ca să se facă cum era la nuntă. ISPIRESCU, L. 311. DLRLC
      • format_quote Ce-oi rămas? întrebă Lăpușneanu. – Doamne! doamne! zise Moțoc căzînd în genunchi, nu ne pedepsi pre noi după fărădelegile noastre. NEGRUZZI, S. I 140. DLRLC
    • chat_bubble A cădea la (sau pe) pieptul (sau în brațele) cuiva. DLRLC
      • format_quote În brațele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. EMINESCU, O. I 75. DLRLC
    • chat_bubble A cădea (bolnav) la pat = a se îmbolnăvi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îmbolnăvi
      • format_quote Ajunse acasă istovită, tremurînd. Căzu bolnavă la pat. BART, E. 238. DLRLC
      • format_quote [Baba] căzu la pat bolnavă de moarte. CREANGĂ, P. 13. DLRLC
    • chat_bubble A cădea în picioare = a ieși cu abilitate dintr-o situație grea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A cădea din (sau, regional, de pe) picioare (sau de-a-n picioarele) = a nu mai putea sta de oboseală, a fi mort de oboseală. DLRLC
    • chat_bubble rar A cădea de-a pluta. DLRLC
  • 5. intranzitiv figurat A pieri, a muri (în luptă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muri pieri
    • format_quote Soldați căzuți pe câmpul de luptă. DLRLC
    • format_quote Lupta cea mare va veni... Știu, cîțiva dintre noi vor cădea. Vor cădea, însă, jertfe pentru cauza mișcării proletare. SAHIA, N. 40. DLRLC
    • format_quote Sărmana fată în zadar, vai! cată Pe iubitul său! El în foc căzuse După ce făcuse Vitejii de zmeu! ALECSANDRI, P. I 56. DLRLC
  • 6. intranzitiv figurat (Despre orașe, poziții strategice etc.) A ajunge în mâna adversarului, a fi cucerit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În urma unui atac puternic, orașul a căzut în mâna armatei populare. DLRLC
  • 7. intranzitiv figurat A avea un insucces, a nu reuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A căzut la examen. Piesa a căzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 8. intranzitiv figurat (Despre guverne, legi etc.) A-și înceta existența, a nu mai fi în vigoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iobăgia a căzut. RETEGANUL, P. V 57. DLRLC
    • format_quote D. Odobescu, după ce declară guvernul căzut, se puse a numi altul nou. BOLINTINEANU, O. 249. DLRLC
    • format_quote Împărăția romîno-bulgară cade subt izbirile turcilor. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
  • 9. intranzitiv figurat A nimeri din întâmplare, pe neașteptate într-un loc sau într-o situație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pica
    • format_quote Cădea între ei o informație neașteptată. SADOVEANU, P. M. 98. DLRLC
    • format_quote Femeie hăi! ia vezi de-nchipuie mai iute de cea masă, că uite, ne-o căzut la gazdă musafiri flămînzi. HOGAȘ, M. N. 228. DLRLC
    • format_quote Plecară zicîndu-i să se păzească a nu cădea în capcană. ISPIRESCU, L. 331. DLRLC
    • format_quote Am căzut la casă împărătească. CREANGĂ, P. 257. DLRLC
    • 9.1. A se arunca, a se năpusti asupra cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: năvăli
      • format_quote Iarna călăreți moldoveni străbat codri, s-amestecă cu viforul și cad asupra cetăților. DELAVRANCEA, A. 18. DLRLC
      • format_quote Mihai cade cu o furie mare asupra armiei dușmane. BĂLCESCU, O, II 282. DLRLC
    • chat_bubble A cădea la (sau pe) mâna (sau mâinile) cuiva = a ajunge în puterea, la discreția cuiva. DLRLC
      • format_quote Ei! las’, Pepelea, că mi-i cădea tu la mînă. ALECSANDRI, T. 248.
      • format_quote Care rămînea pe urmă cădea în mînile moldovenilor. NEGRUZZI, S. I 171.
    • chat_bubble A cădea cu vorba = a spune ceva pe neașteptate. DLRLC
      • format_quote Așa, soro, căzu cu vorba Ceaușanca, ca din senin. DELAVRANCEA, S. 40.
    • chat_bubble A cădea pe capul cuiva sau a-i cădea (cuiva) belea (pe cap) = a veni nedorit, pe neașteptate la cineva. DLRLC
      • format_quote Nu e frumos să cazi pe capul oamenilor. PAS, Z. I 71. DLRLC
      • format_quote Viu, fără Luchi... să vă cad belea pe două-trei zile. CARAGIALE, O. VII 159. DLRLC
    • chat_bubble A-i cădea cuiva (cu) drag (sau la inimă) = a stârni dragostea cuiva, a-i deveni drag. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote El iar privind de săptămîni, Îi cade dragă fata. EMINESCU, O. 167. DLRLC
  • 10. intranzitiv figurat A intra în... (sau sub...), a fi cuprins de.... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A căzut în extaz. DEX '09 DEX '98
    • format_quote E la mijloc o femeie frumoasă pentru care ai căzut la patimă. SADOVEANU, D. P. 76. DLRLC
    • format_quote Arabul căzuse în aspră robie. MACEDONSKl, O. I 15. DLRLC
    • format_quote poetic Rămas singur între orizonturi de cîmpie, îndepărtate, Oltul cade într-un somn adînc. BOGZA, C. O. 156. DLRLC
    • chat_bubble A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Căzură toți pe gînduri. Un lemn ars și destrămat de jăratec bufni în soba înaltă. DUMITRIU, N. 182. DLRLC
      • format_quote Cu perdelele lăsate Șed la masa mea de brad, Focul pîlpîie în sobă, Iară eu pe gînduri cad. EMINESCU, O. I 105. DLRLC
      • format_quote Trase undița; cînd, ce să vezi: un pește mare, cu totul și cu totul de aur. Doar că nu-i căzu leșin de bucurie. ISPIRESCU, L. 380. DLRLC
      • format_quote Tocmai pe mine căzuse păcatul să fiu mai mare între frați. CREANGĂ, A. 64. DLRLC
    • chat_bubble A-i cădea bine = a-i plăcea, a-i prii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A-i cădea rău = a nu-i conveni, a nu-i plăcea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Rîzi tu, rîzi... dar unde te duci, fără de mine rău are să-ți cadă. CREANGĂ, P. 244. DLRLC
  • 11. intranzitiv figurat A se situa, a se afla. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Satul cade pe malul Dunării. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Într-un triunghi, înălțimea cade perpendicular pe bază. Comuna cade pe malul drept al Oltului. În limba maghiară, accentul cade pe prima silabă a cuvântului. 1 ianuarie 1953 a căzut într-o joi. DLRLC
    • 11.1. (La ghicitul în cărți) A se arăta, a se vedea, a reieși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A cădea în sarcina (sau în competența, în atribuțiile, în grija) cuiva = a reveni cuiva. DLRLC
      • format_quote Grija gospodăriei cade în sarcina mea. DLRLC
  • 12. reflexiv unipersonal A reveni cuiva, a se cuveni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cuveni
    • format_quote Partea aceasta mi se cade mie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote El nici pricepere n-avea să ceară simbrie cît s-ar fi căzut. RETEGANUL, P. III 28. DLRLC
    • 12.1. A ședea bine; a se potrivi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: potrivi
      • format_quote Tot ce-ar zice i se cade, tot ce face-i șade bine. EMINESCU, O. I 159. DLRLC
      • format_quote Mare nuntă se făcea, Cu nuntași nenumărați, Cum se cade la-mpărați. ALECSANDRI, P. 179. DLRLC
      • chat_bubble Așa mi se cade = așa-mi trebuie. DLRLC
        • format_quote Fă bine să-ți auzi rău, zise Gerilă. Dacă nu v-am lăsat să intrați aici înaintea mea, așa mi se cade; ba încă și mai rău. CREANGĂ, P. 253. DLRLC
  • chat_bubble intranzitiv figurat A cădea la învoială (sau de acord) = a ajunge la o înțelegere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.