CADĂ s.f. (Mold., Ban., Trans. SE) Putină mare. A: Din sîngile a oameni junghiiați au umplut o cadă de sînge. CVL, 168 – 169. C: Kadĕ. Cadus. AC, 334. Au făcut In două cade chiselițe, iară In a treia cadă mursă de miare. Și au săpat trei puțuri și au băgat într-însele acele trei cade. IR 1757, 24^r. Etimologie: sl. kadĭ. Cf. lat. cadus (cada), bg., scr. kada, magh. kád. Vezi și cădar. Cf. t o c i t o a r e.