cadă sf [At: ANON. CAR. / Pl: căzi, (rar) cade / E: slv кадь] 1 Vas mare din doage, întrebuințat la prepararea vinului, a rachiului etc. Si: zăcătoare. 2 Vas mare pentru îmbăiat Si: baie, vană. 3 Recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc. în care se introduc lichidele folosite în diverse operații tehnologice.

CADĂ subst. 1. Cada (Moț). 2. Cadoiu, Avram. mold. (BCI IV 142). 3. Cădar (Ard II 194); -iu, Șt. < subst. cădar „dogar de căzi” (DLR).