BALAȘ, Iolanda (n. 1936, Timișoara), atletă română. Între 1957 și 1961 a corectat de 14 ori recordul mondial la săritură în înălțime, ridicîndu-l de la 1,75 m la 1,91 m. Campioană olimpică (Roma, 1960 și Tokio, 1964).

BLANKERS-KOEN, Fanny (1918-2004), atletă olandeză. Campioană olimpică (Londra, 1948) la patru probe (100 m, 200 m, 80 m garduri și ștafeta 4 x 100 m) și de cinci ori campioană europeană. În perioada 1938-1951 a îmbunătățit recordurile mondiale în cinci probe individuale.

BRĂESCU, Smaranda (1899-1960, n. Hănțești, jud. Galați), pilot și parașutist român. Pionieră a aviației sportive românești. Prima femeie din România care a obținut brevet internațional de parașutism (Berlin, 1928) și brevet de pilot de aviație (Cleveland, S.U.A., 1933). Campioană mondială la parașutism cu record mondial feminin (6.000 m înălțime, 1931) și record mondial absolut (7.233 m înălțime, 1932).

BRUMEL, Valeri (1942-2003), atlet rus. A deținut mulți ani recordul mondial cu performanța de 2,28 m. Campion olimpic (Tokio, 1964).^[1]

BUBKA, Serghei (n. 1963), atlet ucrainean. Multiplu campion mondial (1983, 1987), european (1986, 1988) și olimpic (1988) la săritura cu prăjina. Primul atlet din lume care a sărit peste 6 m (recordul lui mondial: 6,12 m, 1991). Nou record mondial stabilit la Tokyo, la 8 sept. 1992 (6,13 m).

RECORD MONDIAL ABSOLUT ȘI DEFINITIV performanță sportivă care nu mai poate fi depășită o dată atinsă, ci doar egalată. În parașutism, proba de precizia aterizării, valoarea sa este de 0,00 m.

acvanaut s. m. Scafandru, cercetător al profunzimilor submarine ◊ „Platoul continental este deschis acvanauților.” Șt. și tehn. 7/67 p. 36. ◊ „Record acvanautic. Un grup de acvanauți britanici și americani au stabilit un nou record mondial de scufundare.” Sc. 8 IV 76 p. 4. ◊ „Acvanauți polari la lucru.” Sc. 28 II 79 p. 5; v. și I.B. 17 II 72 p. 1, R.l. 23 V 73 p. 8, 13 XII 77 p. 6 (din engl. aquanaut, fr. aquanaute; PR 1967, BD 1968; FC I 141, 284, Graur C. 20; DN3, DEX-S)

SANEEV, Viktor Danilovici (n. 1945), atlet georgian. Campion olimpic la triplu-salt (Mexic, 1968, München 1972, Montreal 1976); campion al Europei (1969-1974), a deținut mulți ani și recordul mondial.

O’BRIEN [oubráiən], Parry (1932-2007), atlet american. Inițiator (1952) al unei noi tehnici de aruncare a greutăți (elanul se face cu spatele spre direcția aruncării). Campion olimpic (Helsinki, 1952; Melbourne, 1953). A urcat recordul mondial de la 18 m (1953) la 19,3 m (1959).

OWENS [óuinz], Cleveland James (Jesse) (1913-1980), atlet american. Considerat unul dintre cei mai mari atleți a tuturor timpurilor. Eroul Jocurilor Olimpice de la Berlin (1936), când a câștigat patru medalii de aur la 100 m, 200 m, săritura în lungime și ștafeta 4 x 100 m; Hitler, care asista la concursuri, a părăsit stadionul, furios că un atlet de culoare avea asemenea performanțe. În 1935, a doborât într-o singură zi (25 mai, la Ann Arbor) cinci recorduri mondiale și a egalat un al șaselea; recordul său la săritura în lungime (8,13 m) a rezistat 25 de ani, un record de longevitate.

SALNIKOV, Vladimir Valerievici (n. 1960), înotător rus. Campion olimpic la 400 m și 1.500 m (Moscova, 1980) și la 1.500 m (Seul, 1988). A deținut recordul mondial la 1.500 m între 1983 și 1991.

GRIFFITH-JOYNER, Florence (1959-1998), atletă americană. A câștigat cinci titluri olimpice în probele de 100, 200 și 4 x 100 m, stabilind numeroase recorduri mondiale. Considerată „cea mai rapidă femeie în viață”.

McCARTNEY [məká:tni], Sir Paul (n. 1942), cântăreț și compozitor britanic. Membru al grupurilor Beatles (1962-1970) și Wings (1971-1979). Ulterior, carieră solistică și de duet (cu Stevie Wonder, Michael Jackson). Compozitor de melodii, dar și de lucrări mai pretențioase (oratorii). Record mondial la vânzări de discuri (200 milioane, în 1979). Discografie solo selectivă: „McCartney”, „Flowers in The Dirt”, „Off the Ground”, „Ram” etc.

MIL, Mihail Leontievici (1909-1970), constructor rus de elicoptere. Sub conducerea sa au realizate mai multe tipuri de elicoptere (MI-1, MI-6, MI-10, V-12) cu care a stabilit numeroase recorduri mondiale.

MITCHELL [mítʃ(ə)l], Reginald Joseph (1895-1937), inginer britanic. Specialist în aeronautică. A construit (1931) hidroavionul supermarin S-6B care dezvolta o viteză de 640 km/h, recordul mondial pentru acel tip, iar în 1936 avionul de vânătoare „Spitfire”, cu rol important în câștigarea „Bătăliei pentru Anglia”.

NURMI, Paavo (1897-1973), atlet finlandez. În perioada 1920-1928 a dominat cu autoritate cursele de fond și semifond, realizând 22 de recorduri mondiale și câștigând șapte medalii de aur și trei de argint la Jocurile Olimpice de la Anvers, Paris și Amsterdam.

PARAȘUTÍSM (< fr.) s. n. 1. Tehnica lansării din avion cu parașuta pentru scopuri militare sau sportive sau în cazuri de urgențe. Saltul cuprinde cinci faze, și anume: desprinderea de avion, căderea liberă în aer, deschiderea parașutei, căderea cu parașuta și contactul cu solul. 2. Ramură sportivă cuprinzând probe de lansare din avion cu parașuta. Probele clasice sunt aterizarea la punct fix și acrobația; probele de lucru relativ cuprind rularea pe cupolă și lucrul relativ în cădere liberă și sunt executate de grupe cu patru și opt concurenți. Sportivii români (Smaranda Brăescu, Traian Dumitrescu-Popa, Doru Negulici, Anania Moldoveanu, Gheorghe Iancu, Angela Năstase, Elena Băcăoanu ș.a.) participanți, începând din 1931, la concursurile internaționale de p. sportiv, au stabilit numeroase recorduri mondiale. Primele campionate mondiale s-au desfășurat în 1951.

PETRESCU, Ștefan (1931-1993), sportiv român. Campion olimpic de tir (pistol viteză – 587 puncte, nou record mondial și olimpic) la Melbourne (1956); multiplu campion național; antrenor.

JOHNSON [dʒónsn], Michael (n. 1967), atlet american. Campion mondial la probele de 200, 400 și 4x400 m (1991, 1993 și 1995). Campion olimpic (1992, 1996 și 2000). A stabilit un nou record mondial la ștafeta 4x400 m (1995), 200 m (1996) și 400 m (1999).

RECORD, recorduri, s. n. Performanță, oficial constatată, care depășește tot ce s-a realizat pînă la o anumită dată în competițiile sportive. ◊ Expr. A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă. A (de)ține un record = a păstra un record stabilit, a deține locul de frunte printre..., a fi neîntrecut în... Noi țineam recordul gazetelor bine informate. CARAGIALE, O. II 296. ♦ Obiect sau animal intrat într-o competiție (tîrg, expoziție etc.) și clasat oficial ca posedînd anumite calități în cel mai înalt grad. Coarne de cerb record mondial.

SPITZ [spiț], Mark (n. 1950), sportiv american. Primul înotător din lume care a parcurs 100 m liber în mai puțin de 52 secunde. Eroul Olimpiadei de la München, 1972, când a câștigat 7 medalii de aur (record absolut istoria Jocurilor Olimpice moderne, depășit apoi de Michael Fred Phelps care a câștigat 8 medalii de aur la Olimpiada de la Beijing 2008). A stabilit 32 de recorduri mondiale.

GAPRINDAȘVILI, Nona (n. 1941), șahistă georgiană. Deține recordul supremației mondiale în șahul feminin (1962-1978).

INDURAIN, Miguel (n. 1964), ciclist spaniol. A câștigat turul Franței (între 1991 și 1995), Turul Italiei (1992, 1993), Turul Cataloniei (1988, 1991, 1992) și alte numeroase curse; deținător al recordului orei (1994); campion mondial în proba de contracronometru (1995) și olimpic pe șosea (1996, Atlanta).

JACKSON [dʒæksn], Colin Ray (n. 1967), atlet britanic. Câștigător, de mai multe ori, al probelor de ștafetă 4x100 m (nou record al campionatelor mondiale) și 60 m și 110 m garduri.

CHAMBERLAIN [tʃæmbəlein], Wilt(on Norman), (n. 1936), bastchetbalist american. Figură dominantă a baschetului mondial între anii 1959-1973. Joc de mare agilitate și spectaculozitate. Deține recordul celor mai multe coșuri înscrise.

LEWIS [lú: is], Carl (pe numele adevărat Carlton McHinley) (n. 1961), atlet american. În 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles a câștigat patru medalii de aur (100 m, 200 m, 4 x 100 m și lungime) egalând recordul lui J. Owens (Berlin, 1936). Numeroase alte titluri olimpice și mondiale (Seul, 1988; Barcelona, 1992; Atlanta, 1996 ș.a.).

SIKORSKI [səkɔrski], Igor Ivanovici (1889-1972), inginer american de origine rusă. Pionier al aviației. A construit (1910) unul dintre primele bombardiere („Ilia Moromeț”), folosit în Primul Război Mondial. Emigrat (1919) în S.U.A., a fondat (1923) propria societate (pe care a condus-o personal între 1929 și 1957), consacrându-se construcției de elicoptere; a construit primul elicopter practic utilizabil (1939); cu elicopterul „S-52” a bătut, în 1949, recorduri de viteză și de altitudine.

SPORT. Subst. Sport, educație fizică, cultură fizică. Sport de masă; sport de performanță. Disciplină sportivă, ramură sportivă. Jocuri sportive. Probă sportivă. Aeromodelism. Alpinism. Atletism, atletică; atletică ușoară; atletică grea; haltere; alergare; cros; săritură în înălțime; săritură în lungime; triplu salt; săritură cu prăjina. Biatlon; triatlon; pentatlon; decatlon. Box, pugilism, pugilat (rar), sportul cu mănuși. Călărie, hipism, echitație. Ciclism. Culturism. Gimnastică; gimnastică sportivă; gimnastică artistică; acrobație. Jocuri sportive: baschet, baschetbal; fotbal, jocul cu balonul rotund, sportul rege; handbal; hochei, hochei pe iarbă; hochei pe gheață; oină; polo; rugbi, jocul cu balonul oval; șah; tenis, sportul alb; tenis de cîmp; tenis de masă, ping-pong; volei. Haltere. Lupte; lupte greco-romane, lupte clasice; lupte libere; judo. Motosport; motociclism; automobilism; carting; motocros; motonautică. Parașutism. Planorism. Pescuit sportiv. Scrimă. Sporturi de iarnă; schi; schi alpin; slalom; bob, săniuțe; sărituri de pe trambulină; patinaj; patinaj viteză; patinaj artistic. Sporturi nautice; canotaj; canotaj academic; Canoe; caiac; caiac-canoe, vele, iahting; natație, înot; polo pe apă. Tir, tragere la țintă. Turism; Cicloturism. Vînătoare. Concurs (sportiv), întrecere, competiție, șalanj; meci, întîlnire, partidă, joc; campionat; balcaniadă; universiadă; olimpiadă. Cupă. Titlu. Campionat național; campionat european; campionat mondial. Adj. Sportiv, de sport; polisportiv. Atletic. Hipic. Ciclist; cicloturist. Gimnastic; acrobatic. Baschetbalistic, fotbalistic; handbalistic; voleibalistic; șahist. Pugilistic. Automobilistic. Vînătoresc, cinegetic. Olimpic. Vb. A face sport, a practica sportul. A alerga; a fugi; a sări (în lungime, în înălțime); a sări cu prăjina. A arunca (discul, sulița, greutatea etc.). A boxa, a pugila. A călări. A juca fotbal (volei, baschet etc.). A face lupte, a lupta. A schia; a patina. A vîsli, a canota, a trage la rame. A înota. A trage la țintă, a ținti. A (se) antrena, a face antrenament. A (se) întrece, a concura, a participa la o competiție. A obține (a stabili) un record, a bate recordul. A deveni campion, a cîștiga titlul de campion. V. sportiv.