PARAȘUTÍSM (< fr.) s. n. 1. Tehnica lansării din avion cu parașuta pentru scopuri militare sau sportive sau în cazuri de urgențe. Saltul cuprinde cinci faze, și anume: desprinderea de avion, căderea liberă în aer, deschiderea parașutei, căderea cu parașuta și contactul cu solul. 2. Ramură sportivă cuprinzând probe de lansare din avion cu parașuta. Probele clasice sunt aterizarea la punct fix și acrobația; probele de lucru relativ cuprind rularea pe cupolă și lucrul relativ în cădere liberă și sunt executate de grupe cu patru și opt concurenți. Sportivii români (Smaranda Brăescu, Traian Dumitrescu-Popa, Doru Negulici, Anania Moldoveanu, Gheorghe Iancu, Angela Năstase, Elena Băcăoanu ș.a.) participanți, începând din 1931, la concursurile internaționale de p. sportiv, au stabilit numeroase recorduri mondiale. Primele campionate mondiale s-au desfășurat în 1951.