zorzoană sf [At: HELIADE, II, 330 / V: (rar) ~zoale sfp, (îvr) țorțol sn, zarzana^[1], zorzon sn, (reg) ~onale, zârzoane sfp, (îvr) țorțon sn / Pl: ~ne / E: nct] (Mpl) 1 Podoabă pretențioasă, lipsită de valoare și fară gust Si: (reg) fesfesele, sovoane, zangara (1), zurzur, (fam) farafastâcuri, sărsam. 2 (Mar; Trs) Stup primitiv Si: știubei. corectat(ă)

zorzoană s.f. (mai ales la pl.) Podoabă pretențioasă, care denotă lipsa de bun-gust a celui care o poartă. Joacă la loterie și aruncă banii îndată în zorzoane (CĂL.). • pl. -e. și zorzon s.n. /etimol. nec.

zorzoană f. 1. podoabă de cele două laturi ale frâului; 2. fig. pl. găteli femeiești: s’o facă ca pe paparudă cu moțuri și cu zorzoane. [Origină necunoscută].

ZORZON, zorzoane, s. n. (Mai ales la pl.) Podoabă lipsită de valoare și fără gust. – Et. nec.

țorțol² sn vz zorzoană

țorțon sn vz zorzoană

zarzana sf vz zorzoană

zârzoane sfp vz zorzoană

zorzoale sfp vz zorzoană

zorzon sn vz zorzoană

zorzonale sfp vz zorzon

zorzon s.n. v. zorzoană.

ZORZOANE s. f. pl. Podoabe lipsite de valoare și fără gust. – Et. nec.

ȚORȚOANE s. f. pl. v. zorzoane.

ZORZOANE s. f. pl. Podoabe pretențioase și, de obicei, de prost gust. Își clădise o casă înflorită cu multe zorzoane, acoperită cu tablă roșie. SADOVEANU, P. S. 155. Cocoane înțepate, c-un zîmbet pregătit de acasă, în rochii de atlas cu fel de fel de zorzoane. VLAHUȚĂ, O. A. III 167. Flăcăi cu pălăriile numai în panglice, cu zorzoane de alamă la opinci. ODOBESCU, S. I 469. ◊ Fig. Și mai vîrtos decît slovele mele, Prea cu zorzoane, prea cu mărgele, Și mai dihai decît strunele cîntului Faceți să scapere miezul cuvîntului. DEȘLIU, G. 34. – Variantă: țorțoane (NEGRUZZI, S. I 338) s. f. pl.

ZORZOANE s. f. pl. Podoabe pretențioase și fără gust.

ZORZOANE f. pl. Obiecte mărunte lipsite de valoare (și de gust), folosite drept podoabe. /Orig. nec.

țorțól și țorțón n. V. zorzon.

zorzón și (maĭ rar) țorțón și țorțól n., pl. oane, oale (înrudit cu zurzur și țurțur. Cp. și cu țarțam și cu ung. zérzúr, tumult, furtună). Fam. Podoabă, ornament (maĭ ales de metal, dar și alt-fel): uniforma îĭ strălucea de zorzoane, o casă cu zorzoane.

!zorzoană s. f., g.-d. art. zorzoanei; pl. zorzoane corectat(ă)

zorzon s. n., pl. zorzoane

zorzoane s. n. pl. (sg. zorzon)

zorzon s. n., pl. zorzoane

zorzoane pl.

ZORZOANE s. pl. (reg.) țorțoale (pl.), (Mold.) fesfesele (pl.), (prin Transilv.) sovoane (pl.), (fam.) farafastâcuri (pl.), (fam. depr.) țarțamuri (pl.).

ZORZOANE s. pl. (reg.) țorțoale (pl.), (Mold.) fesfesele^[1] (pl.), (prin Transilv.) sovoane (pl.), (fam.) farafastîcuri (pl.), (fam. depr.) țarțamuri (pl.). corectat(ă)

ZORZOANĂ, zorzoane, s. f. v. zorzoane. (din zor² probabil referitor la podoabele folosite la începuturi pentru a face zgomot [și a atrage astfel atenția], cf. și țarțam)