ZORZOANE s. f. pl. Podoabe pretențioase și, de obicei, de prost gust. Își clădise o casă înflorită cu multe zorzoane, acoperită cu tablă roșie. SADOVEANU, P. S. 155. Cocoane înțepate, c-un zîmbet pregătit de acasă, în rochii de atlas cu fel de fel de zorzoane. VLAHUȚĂ, O. A. III 167. Flăcăi cu pălăriile numai în panglice, cu zorzoane de alamă la opinci. ODOBESCU, S. I 469. ◊ Fig. Și mai vîrtos decît slovele mele, Prea cu zorzoane, prea cu mărgele, Și mai dihai decît strunele cîntului Faceți să scapere miezul cuvîntului. DEȘLIU, G. 34. – Variantă: țorțoane (NEGRUZZI, S. I 338) s. f. pl.