2 intrări
35 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VĂIETARE s. f. v. văitare.
VĂIETARE s. f. v. văitare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VĂIETARE s. f. v. văitare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văietare sf vz văitare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văietare s.f. v. văitare.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VĂIETA vb. I v. văita.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂIETA vb. I v. văita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VĂIETA vb. I v. văita.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂITA, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văieta vb. I] – Din vai.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂITARE, văitări, s. f. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferința; lamentare; vaiet, văitătură. [Var.: văietare s. f.] – V. văita.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vaiet sn [At: VARLAAM, C. 284 / V: (reg) vait (Pl: ~uri), văi~ / Pl: ~e / E: pvb văita] 1 Geamăt al omului prin care se exprimă durerea, suferința, jalea etc. Si: vaier1 (1), (Mol) vaicăr (1), (Ban) vaietec (1). 2 Succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: vaier1 (2), (Mol) vaicăr (2), (Ban) vaietec (2). 3 Suferință. 4 (Trs) Bocet (de înmormântare). 5 (Pan) Sunet tânguitor (și prelung) scos de unele păsări sau animale. 6 (Fig) Zgomot prelung, tânguitor, produs de ape, de vânt etc. Si: vaier1 (4). 7 (Fig) Sunet tânguitor, prelung produs de unele instrumente muzicale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văieta v vz văita
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văita [At: PRAV. 211 / V: văieta (Pzi și: 6, înv, vaiet), (reg) voieta / Pzi: vait / E: vai1] 1 vr (D. oameni) A scoate strigăte (prelungi), gemete (din cauza unei dureri, a unei suferințe etc.) Si: a se tângui, (pop) a se mișeli, (îrg) a se olecăi, a se văiera (1), (înv) a se ruguci1, (reg) a se văina (1), a se văităra (1), a se vălăcăi (1). 2 vr A-și exprima prin cuvinte durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: a se căina (1), a se jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui, (pop) a se mișeli, (îrg) a se olecăi, a se văiera, (înv) a se ruguci1, (reg) a se văina (2), a se văităra (2), a se vălăcăi (2). 3 vt (Reg) A boci (7) un mort Si: a jeli. 4 vt (Pop) A compătimi (1) pe cineva. 5 vr (Pan; d. păsări sau animale) A emite sunete tânguitoare (și prelungi). 6 vr (Fig; d. vânt, ape etc.) A produce zgomote prelungi și tânguitoare. 7 vr (Fig; d. unele instrumente muzicale, d. clopote) A produce sunete triste, tânguitoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văitare sf [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM. 68v/8 / V: ~iet~ / Pl: ~tări / E: văita] 1 Emitere de sunete (prelungi), de gemete (ca urmare a unei dureri, a unei suferințe etc.) Si: văitătură (1), (rar) văitat1 (1), (îrg) văierare (1), văierat1 (1), (înv) văierătură (1). 2 Exprimare prin cuvinte a unei dureri, a unei suferințe, a unei nemulțumiri etc. Si: lamentare, jeluire, tânguitură, văitătură (2), (rar) văitat1 (2), (îrg) văierare (2), văierat1 (2), (înv) văierătură (2). 3 (Reg; îf văietare) Bocire a unui mort Si: jelire. 4 (Pop) Compătimire (1). 5 (Rar; pan) Țipăt tânguitor și prelung emis de un animal sau de o pasăre Si: văitătură (3). 6 (Rar; fig) Zgomot prelung și tînguitor produs de vânt, de ape. 7 (Rar; fig) Sunete triste, tânguitoare produse de unele instrumente muzicale sau de clopote.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
voieta v vz văita
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vaiet s.n. 1 Strigăt (prelung), geamăt de durere, de jale, de suferință; succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința; plînset, vaier. 2 Analog. Sunet, țipăt (prelung), tînguitor scos de unele păsări sau animale. Venea un vaiet de dihanie rănită (GAL.). 3 Fig. Zgomot prelung și tînguitor produs de ape, de vînt etc. Ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește (BACOV.). ♦ Sunet tînguitor, produs de unele instrumente muzicale. Rămase... în urmă-ne vaietul vioarelor (PAPAD.). • pl. -e. /de la văita, prin derivare regresivă.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
văieta vb. I. v. văita.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
văita vb. I. refl. 1 (despre oameni) A scoate strigăte (prelungi), vaiete, gemete (din cauza unei dureri, a unei suferințe etc.); a-și exprima prin cuvinte durerea, suferința, jalea, nemulțumirea etc; a se tîngui, a se lamenta, (înv., reg.) a se văiera. Erau în totul vreo doisprezece răniți, dar nici unul nu se văita de dureri (CA. PETR.). ◊ Expr. (A se văita) cît îl ține (ori îl ia) gura sau în gura mare v. gură. ♦ (tr.) A plînge, a compătimi pe cineva. Trebuie să părăsesc țara. Bietul om începu a mă văita (SIO.). ♦ (reg.; tr.; compl. indică morți) A boci, a jeli (la înmormîntare). 2 Analog. (despre unele păsări sau animale) A scoate sunete, țipete lugubre, tînguitoare (și prelungi). 3 Fig. (despre vînt, ape etc.) A produce zgomote prelungi, triste. Doi plopi -singuri în tot satul- se văitau îndoiți spre pămînt (BART). 4 Fig. (despre unele instrumente muzicale, despre clopote) A produce sunete triste, tînguitoare. Cele trei clopote mici și sărace se pornesc deodată să țipe și să se vaiete (CAR.). • prez.ind. vait. și văieta vb. I. /de la vai.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
văítare s.f. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferință; lamentare; vaiet, văitătură. • pl. -ări. și văietare s.f. /v. văita.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VĂITA, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre. ♦ Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văieta vb. I] – Din vai.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VĂITARE, văitări, s. f. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferință; lamentare; vaiet, văitătură. [Var.: văietare s. f.] – V. văita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VĂITA, vait, vb. I. Refl. (Și în forma văieta) A scoate vaiete; a striga, a plînge, a se tîngui (de durere); a se văiera. Avramicu se văita, cu mînile la tîmple. SADOVEANU, O. VII 79. Am fost amărît și m-am văitat, am rupt cu dinții scîndură hambarului. POPA, V. 313. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet. EMINESCU, O. I 199. Ah! ziceau ei văietîndu-se: sîntem pierduți. DRĂGHICI, R. 10. ◊ Fig. Afară, vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile urcate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. Și, ca orgă colosală, geme tot, – se vaită tot. MACEDONSKI, O. I 162. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre; a urla. Auzi prin beznă lupii cum se văietă? BENIUC, V. 39. ♦ Tranz. A compătimi pe cineva. Nu te vait eu pe tine. – Variantă: văieta, vaiet, vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂITARE, văitări, s. f. (Și în forma văietare) Faptul de a se văita; strigăt de suferință, vaiet. Auzii uit țipăt și-o văietare, care îi umplu inima de. jale. ISPIRESCU, L. 90. Țipetele, văietarea, gemătul celor ce mor îngrozesc pe călătorul ce-și urmează calea sa. NEGRUZZI, S. I 127. ◊ Fig. Porumbița cea albă ii dezmierda prin întuneric, cînd cu vesele cîntări, cînd cu blînde văietări. ODOBESCU, S. III 202. – Variantă: văietare s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE VĂITA mă vait intranz. A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văicărui; a se lamenta. /Din vai
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A VĂITA vait tranz. (persoane) A regreta cu îndurerare; a compătimi; a plânge. [Sil. vă-i-; Var. a văieta] /Din vai
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
văietà v. a-și exprima durerea cu glasul jelitor: plânge și se văietă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a -á v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și’n P. P.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
văita (a se ~) (desp. văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 2 sg. te vaiți, 3 se vaită (desp. vai-); conj. prez. 1 sg. să mă vait, 3 să se vaite; imper. 2 sg. afirm. vaită-te; ger. văitându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
văitare (desp. văi-) s. f., g.-d. art. văitării; pl. văitări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
văita (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se vaită, 1 pl. ne văităm
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
văitare (văi-) s. f., g.-d. art. văitării; pl. văitări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
văita (sil. vă-i-/văi-)/văieta vb., ind. prez. 1 sg. vait/vaiet, 3 sg. și pl. vaită/vaietă, 1 pl. văităm/văietăm
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
văitare/văietare s. f., g.-d. art. văitării/văietării; pl. văitări/văietări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
văieta (3 sil.) (ind. prez. 1 sg. vaiet, pl. văietăm)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
(mă) vaiet, văieta inf.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VĂITA vb. 1. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui, a se văicări, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plângătui, a se scârbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cânta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. v. geme.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VĂITARE s. v. văitat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VĂITA vb. 1. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a se plînge,a se tîngui, a se văicări, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. a geme, a se lamenta, a se tîngui, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (Se ~ de durere.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VĂITARE s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitat, vaitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: văi-ta
verb (VT43) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT45) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: văi-ta-re
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
văita, vaitverb
- 1. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Avramicu se văita, cu mînile la tîmple. SADOVEANU, O. VII 79. DLRLC
- Am fost amărît și m-am văitat, am rupt cu dinții scîndura hambarului. POPA, V. 313. DLRLC
- De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet. EMINESCU, O. I 199. DLRLC
- Ah! ziceau ei văietîndu-se: sîntem pierduți. DRĂGHICI, R. 10. DLRLC
- Afară, vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile uscate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. DLRLC
- Și, ca orgă colosală, geme tot, – se vaită tot. MACEDONSKI, O. I 162. DLRLC
- 1.1. (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. DEX '09 DLRLCsinonime: urla
- Auzi prin beznă lupii cum se văietă? BENIUC, V. 39. DLRLC
-
-
- Nu te vait eu pe tine. DLRLC
-
- 1.3. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- vai DEX '09 DEX '98 NODEX
văitare, văitărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Auzii un țipăt și-o văietare, care îi umplu inima de jale. ISPIRESCU, L. 90. DLRLC
- Țipetele, văietarea, gemătul celor ce mor Îngrozesc pe călătorul ce-și urmează calea sa. NEGRUZZI, S. I 127. DLRLC
- Porumbița cea albă îi dezmierda prin întuneric, cînd cu vesele cîntări, cînd cu blînde văietări. ODOBESCU, S. III 202. DLRLC
-
etimologie:
- văita DEX '09 DEX '98