2 intrări
13 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vâlvorare sf [At: MACEDONSKI, O. I, 187 / Pl: (rar) ~rări / E: vâlvora] (Rar) 1-2 Vâlvătaie (1-2).
VÂLVORA, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂLVORA, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
vălvori v vz vâlvora
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vâlvăra v vz vâlvora
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vâlvări v vz vâlvora
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vâlvora [At: CANTACUZINO, N. P. 66v/19 / V: vălvori, ~văra, ~vări, ~ri / Pzi: ~resc, 3 ~rește, ~rează / E: vâlvă] 1 vi (D. foc) A arde cu flăcări mari Si: a se înteți. 2 vi (D. foc) A se propaga. 3 vi (D. flăcări) A crește în cursul arderii, producând un zgomot caracteristic. 4 vi (D. obiecte, bunuri) A fi mistuit de flăcări. 5 vt (Reg; c. i. cuptorul) A încinge pentru copt. 6 vi (Mun; pex) A dogori (1). 7 vi (Fig; d. oameni) A avea febră mare. 8-9 vir (D. față, obraz) A se îmbujora (din cauza unei emoții puternice). 10 vt (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) ceafa (sau obrajii) A bate pe cineva. 11 vi A răspândi o lumină puternică, roșiatică (ca de flacără). 12 vi A străluci. 13 vt (Îe) A-i ~ văzul A reda cuiva vederea (clară). 14 vt (Reg; c. i. oameni) A grăbi pe cineva în executarea unei acțiuni Si: a zori. 15 vi (Fig) A fi cuprins de înflăcărare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vîlvora vb. I. intr. (despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vîlvătăi. • prez.ind. pers. 3 -ează. /de la vîlvoare.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VÎLVORA, pers. 3 vîlvorează, vb. I. Intranz. (Rar) A se aprinde, a arde cu flăcări mari, a scoate flăcări. Focul ce dormise sutimi de ani sub cenușă a vîlvorat la o adiere misterioasă. MACEDONSKI, O. IV 115. ◊ Fig. Obrajii lui vîlvorară. MACEDONSKI, O. III 67. Dar largile buchete de trandafiri sîngerii... vîlvorau printre frunzele lor verzi și ruginii. id. ib. 96.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÎLVORARE s. f. Faptul de a vîlvora; vîlvoare, vîlvătaie. (Fig.) Jar și vîlvorare soarele urcat-a, Arde grîu-n flăcări pîn’la brîu crescut. MACEDONSKI, O. I 187.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vîlvoréz și -ăréz v. tr. (d. vîlvoare). Munt. Rar. Rîdic vîlvoare, ard cu mare flacără. V. refl. Focu s’a învîlvorat. V. învîlvoĭez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vâlvora (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vâlvorează, imperf. 3 pl. vâlvorau; conj. prez. 3 să vâlvoreze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vâlvora (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâlvorează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vâlvora vb., ind. prez. 3 sg. vâlvorează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
vâlvorare, vâlvorărisubstantiv feminin
-
- Jar și vîlvorare soarele urcat-a, Arde grîu-n flăcări pîn’ la brîu crescut. MACEDONSKI, O. I 187. DLRLC
-
vâlvoraverb
- 1. (Despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Focul ce dormise sutimi de ani sub cenușă a vîlvorat la o adiere misterioasă. MACEDONSKI, O. IV 115. DLRLC
- Obrajii lui vîlvorară. MACEDONSKI, O. III 67. DLRLC
- Dar largile buchete de trandafiri sîngerii... vîlvorau printre frunzele lor verzi și ruginii. MACEDONSKI, O. III 96. DLRLC
-
etimologie:
- vâlvoare DEX '09 DEX '98