2 intrări
32 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TUCI, (2) tuciuri, s. n. 1. Fontă. 2. Ceaun, vas (de fontă). – Din tc. tuç (lit. tunç).
tuci sn [At: MARCOVICI, C. 134/16 / V: (reg) tiu~ / Pl: (4-7) ~uri / E: tc tuç] 1 (Îrg) Bronz (1). 2 (Îrg) Clopot (de bronz). 3 Fontă. 4 (Reg) Ceaun (1). 5 (Reg; pex) Vas de fontă. 6 (Reg) Bârsa plugului. 7 (Reg) Parte a morii nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUCI, (2) tuciuri, s. n. 1. Fontă. 2. Ceaun, vas (de fontă). – Din tc. tuç (lit. tunç).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUCI, (2) tuciuri, s. n. 1. Fontă. În soba de tuci duduia focul. REBREANU, R. I 243. Cuțitul... poate să fie făcut și din tuci, însă cu tăișul oțelit. PAMFILE, A. R. 42. 2. Ceaun. Tuci de mămăligă. ▭ Dintr-un tuci arid și hîd, Sub capac au prins să sară Floricele care rîd, Cocoșei de foc și pară. D. BOTEZ, F. S. 42.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUCI ~uri n. pop. 1) Aliaj de fier, carbon și alte elemente, care se produce în furnale; fontă; schijă. 2) Ceaun (sau alt recipient) din fontă. [Monosilabic] /<turc. tuç
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tucĭ n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] tuç, tuc, bronz; ngr. túdzi [scris tútzi], bg. sîrb. tuč). Schijă, fontă, aliaj de fer cu cărbune. Munt. Ceaun (Iov. 94).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUCA, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚUCA, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
ciuca v vz țuca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tiuci2 sn vz tuci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țuca vtrr [At: KLEIN, D. 444 / V: ciu~ / Pzi: țuc / E: țuc1] (Reg) 1-2 A (se) săruta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUCA, țuc, vb. I. Tranz. (Regional) A săruta. Haide, mîndră, să te țuc, Că mîne mă duc la plug. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 476.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ȚUCA mă țuc intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /Din țoc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ȚUCA țuc tranz. reg. A atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta. /Din țoc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tuciu n. 1. fier combinat cu carbon; 2. vas de tuciu (numit obișnuit ceaun). [Turc. TUČ, bronz].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țuc, a -á v. tr. (var. din a țocăi. Cp. cu sîrb. cukati, a izbi, bg. cukam, beaŭ vin mult). Trans. Ban. Fam. Sărut, pup.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tuci s. n., (vase) pl. tuciuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tuci s. n., (vase) pl. tuciuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tuci s. n., (vase de fontă) pl. tuciuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tuci
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
țuca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. țuc, 2 sg. țuci, 3 țucă; conj. prez. 1 sg. să țuc, 3 să țuce
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țuca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 țucă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țuca vb., ind. prez. 1 sg. țuc, 3 sg. și pl. țucă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tuciu, -ciuri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TUCI s. v. ceaun.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TUCI s. v. fontă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TUCI s. fontă, (prin Ban.) bădic, (Mold.) schijă. (Un tub de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tuci s. v. CEAUN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUCA vb. v. săruta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țuca vb. v. SĂRUTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tuci (-iuri), s. n. – 1. Fontă. – 2. Ceaun, oală, tingire. – Mr., megl. tuci. Tc. tuç, din per. tuč „bronz” (Șeineanu, II, 385; Lokotsch 2098), cf. ngr. τούτσι, alb., bg., sb. tuč. – Der. tuciuriu, adj. (negru, brunet, oacheș; cenușiu, cafeniu).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țuca, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar, 1980: 100). – Din țuc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut” (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țuca, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar 1980: 100). – Din țoc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N60) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT10) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
tuci, tuciurisubstantiv neutru
- 1. Fontă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fontă
- În soba de tuci duduia focul. REBREANU, R. I 243. DLRLC
- Cuțitul... poate să fie făcut și din tuci, însă cu tăișul oțelit. PAMFILE, A. R. 42. DLRLC
-
-
- Tuci de mămăligă. DLRLC
- Dintr-un tuci arid și hîd, Sub capac au prins să sară Floricele care rîd, Cocoșei de foc și pară. D. BOTEZ, F. S. 42. DLRLC
-
etimologie:
- tuç (literar tunç). DEX '09 DEX '98
țuca, țucverb
- 1. A (se) săruta. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: săruta
- Haide, mîndră, să te țuc, Că mîne mă duc la plug. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 476. DLRLC
-
etimologie:
- țoc DEX '09 DEX '98