Definiția cu ID-ul 731045:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tucĭ n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] tuç, tuc, bronz; ngr. túdzi [scris tútzi], bg. sîrb. tuč). Schijă, fontă, aliaj de fer cu cărbune. Munt. Ceaun (Iov. 94).