opțiuni
  • info
3 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

TREIERĂTOARE, treierători, s. f. 1. Mașină de treierat; batoză. Cîntă treierătoarea Hore noi dimineții, Crește fremătătoarea Bucurie a vieții! DEȘLIU, G. 39. 2. (Regional) Tăvălug folosit la treierat; val (III 4). Caii poartă după dînșii, mai ales la treieratul ovăzului, un sul de piatră cu șase praguri care se numește... treierătoare. PAMFILE, A. R. 207.

TREIERĂTOARE ~ori f. Mașină agricolă pentru treieratul cerealelor; batoză. /a triera + suf. ~toare

TREIERĂTOR, -OARE, treierători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. S. f. Batoză. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -ător.

treierător, ~oare [At: (a. 1750) GCR II, 62/32 / P: tre-i~ / V: (înv) tri~, trierătoriu, (reg) trierătoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: treiera1 + ~(ă)tor] 1 a Care treieră1 (1). 2 smf Persoană care se ocupă cu treieratul1 (1) cerealelor. 3 sf Mașină de treierat1 (1) Si: batoză. 4 sf (Reg) Tăvălug folosit la treierat1 (1).

TREIERĂTOR, -OARE, treierători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. S. f. Mașină de treierat; batoză. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -ător.

treerătoare f. mașină de treerat.

treĭerătór, -oáre s. Cel ce treĭeră: treĭerătoriĭ harnicĭ. S. f., pl. orĭ. Mașină de treĭerat, batoză.

Ortografice DOOM

treierătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. treierătoarei; pl. treierătoare

treierătoare1 (mașină) s. f., g.-d. art. treierătorii; pl. treierători

treierătoare1 (persoană) s. f., g.-d. art. treierătoarei; pl. treierătoare

treierătoare2 (mașină) s. f., g.-d. art. treierătorii; pl. treierători

treierătoare (muncitoare) s. f., g.-d. art. treierătoarei; pl. treierătoare

treierătoare (mașină) s. f., g.-d. art. treierătorii; pl. treierători

treierătoare, pl. treierători

treierătoare, -tori.

secerătoare-treierătoare s. f., g.-d. art. secerătorii-treierători; pl. secerători-treierători

secerătoare-treierătoare s. f., g.-d. art. secerătorii-treierători; pl. secerători-treierători

secerătoare-treierătoare s. f., pl. secerători-treierători

Sinonime

TREIERĂTOARE s. v. batoză.

TREIERĂTOARE s. v. tăvălug, vălătuc.

treierătoare s. v. TĂVĂLUG. VĂLĂTUC.

TREIERĂTOARE s. (AGRON.) batoză, (pop.) mașină, (Transilv., Ban. și Olt.) tobă. (Duc grîul cules la ~.)

Intrare: treierătoare (batoză)
treierătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treierătoare
  • treierătoarea
plural
  • treierători
  • treierătorile
genitiv-dativ singular
  • treierători
  • treierătorii
plural
  • treierători
  • treierătorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: treierătoare (persoană)
treierătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treierătoare
  • treierătoarea
plural
  • treierătoare
  • treierătoarele
genitiv-dativ singular
  • treierătoare
  • treierătoarei
plural
  • treierătoare
  • treierătoarelor
vocativ singular
  • treierătoare
  • treierătoareo
plural
  • treierătoarelor
Intrare: secerătoare-treierătoare
secerătoare-treierătoare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secerătoare-treierătoare
  • secerătoarea-treierătoare
plural
  • secerători-treierători
  • secerătorile-treierători
genitiv-dativ singular
  • secerători-treierători
  • secerătorii-treierători
plural
  • secerători-treierători
  • secerătorilor-treierători
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

treierătoare, treierătorisubstantiv feminin

  • 1. Batoză. DEX '09 DLRLC
    sinonime: batoză
    • format_quote Cîntă treierătoarea Hore noi dimineții, Crește fremătătoarea Bucurie a vieții! DEȘLIU, G. 39. DLRLC
  • 2. regional Tăvălug folosit la treierat; val. DLRLC
    sinonime: tăvălug val vălătuc
    • format_quote Caii poartă după dînșii, mai ales la treieratul ovăzului, un sul de piatră cu șase praguri care se numește... treierătoare. PAMFILE, A. R. 207. DLRLC
etimologie:
  • Treiera + -ător. DEX '98 DEX '09

treierător, treierătorisubstantiv masculin
treierătoare, treierătoaresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor care lucrează la batoză. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Grație întrecerilor dintre cosași, treierători, șoferi, legători de snopi etc., grîul de toamnă de pe o suprafață de 90 ha a fost recoltat în 2 zile. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 7/3. DLRLC
etimologie:
  • Treiera + -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic