TREIERĂTOARE, treierători, s. f. 1. Mașină de treierat; batoză. Cîntă treierătoarea Hore noi dimineții, Crește fremătătoarea Bucurie a vieții! DEȘLIU, G. 39. 2. (Regional) Tăvălug folosit la treierat; val (III 4). Caii poartă după dînșii, mai ales la treieratul ovăzului, un sul de piatră cu șase praguri care se numește... treierătoare. PAMFILE, A. R. 207.