42 de definiții pentru trebui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREBUI, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ◊ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ◊ Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3. Tranz. unipers. și impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trebui și trebuiesc] – Din sl. trĕbovati.

trebui [At: CORESI, EV. 83 / V: (reg) trăb~, trâb~, ~eab~, ~boi, trib~, trub~ / Pzi: 3 trebuie, (rar) ~ește, (reg) trebă, trebe, trebu, trebui; Pzi: 1 (rar) trebui, ~esc; Cj 3 să ~ască / E: vsl трѣъовати, -оуѫ] 1 vi (Cu subiectul logic în D) A avea nevoie de ceva sau de cineva. 2 vz (Pfm; îe) Atâta i-a ~t (ca să...) Asta a așteptat (ca să...). 3 vz (Fam; îe) Atâta-ți (sau îi etc.) ~e! Asta mai lipsea s-o faci (sau s-o facă etc.) ca să fie rău de tine (sau de el etc.). 4 vz (Fam; îe) Așa-ți (sau îi etc.) -e! Așa-ți (sau i) se cuvine. 5 vz (Cu subiectul logic în D) A râvni la ceva Si: a dori. 6 vi (Reg; cu subiectul logic în D) A-i fi pe plac. 7 vz (Pop) A fi necesar, util. 8 viu A fi obligatoriu (să...). 9 vz (Îlav) Cum ~e Așa cum se cuvine Si: bine. 10 vi (Pfm; îe) Atât mai ~e! Asta mai lipsea ca să fie rău. 11 vz (Îcn) A nu fi voie. 12 viu A fi posibil. 13 vt (Înv; sub influența lui treabă) A face (1). 14 vt (Îvr) A oficia serviciul religios Si: (îvr) a trebălui (3). 15 vt (Înv) A folosi (5).

TREBUI, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ◊ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ◊ Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3. Tranz. unipers. și impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trebui și trebuiesc] – Din sl. trĕbovati.

TREBUI, pers. 3 trebuie și (rar) trebuiește, vb. IV Intranz. 1. (Cu subiectul logic în dativ) A avea nevoie. Dar pentru ca să poată scrie, îi trebuia liniște. VLAHUȚĂ, O. A. III 57. Nu-mi trebui-a ta milă, nu vreau a tale daruri. ALECSANDRI, O. 220. Chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie. NEGRUZZI, S. I 249. Să fim siguri că unde ne-a trebui un cuvînt, nevoia îl va iscodi... după logica limbii. RUSSO, O. 54. ◊ Expr. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. Așa-ți trebuie = așa meriți, asta ți se cuvine. Atîta i-a trebuit = asta a așteptat. Lui Dănilă atîta i-a trebuit. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 45. Atîta-ți trebuie v. atîta2 (1). 2. Unipers. și impers. (De obicei urmat de o propoziție secundară introdusă prin «să» sau, învechit, de un infinitiv) E necesar sau obligatoriu să..., se cere neapărat, e în firea lucrurilor să... Primul om pe care trebuia să-l văd... era, firește, judecătorul. GALACTION, O. I 93. Poruncește-mi ce trebuie să fac. ISPIRESCU, L. 16. Face cum poate de leagă el gîrnețul unde trebuia. CREANGĂ, P. 125. Ea trebui de el în somn aminte să-și aducă. EMINESCU, O. I 171. Trebuie să renunț cu totul la așa falnice năzuiri. ODOBESCU, S. III 13. ◊ (Construit personal) Odată puși pe drum, copiii trebuiau să dea din mîini să-și cîștige dreptul la existență. CĂLINESCU, E. 26. În cele de pe urmă trebuiră să-l îngroape. ISPIRESCU, L. 42. Două rele mari... robia și proprietatea cea mare trebuiră a produce și în noua colonie relele lor. BĂLCESCU, O. II 11. ◊ (Rar, propoziția secundară este înlocuită printr-un participiu) Prescripțiile medicului trebuie urmate.Mîndră, buze dizmierdate, Trăbuire-ar sărutate. HODOȘ, P. P. 159. 3. Unipers. și impers. (Urmat de o propoziție secundară introdusă prin «să» sau, regional, «că») A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. La noi, la cîmp trebuie să fi răsărit [luna] de-un ceas de vreme. C. PETRESCU, Î II 10. Asta trebuie să fie scînteie din gîtejile culese de Malca. CREANGĂ, P. 131. Ce amar trebuie să fie în sufletul lui. NEGRUZZI, S. I 41. – Forme gramaticale: prez. ind. (forme personale) trebui (NEGRUZZI, S. II 218), (mai ales la conj. pers. 3) trebuiesc (STANCU, D. 14).

A TREBUI pers. 3 trebuie intranz. 1) (despre persoane, lucruri) A avea ca necesitate; a-i fi necesar. 2) A constitui o necesitate. ◊ Cum trebuie cum se cuvine; cum se cade; bine. 3) A fi dator; a avea obligația. Trebuie să plec. 4) A fi posibil. Trebuie să fie coaptă poama. /<sl. trĕbovati

trebue v. (impersonal) 1. a fi necesar, obligatoriu: trebue să plec; 2. a avea nevoie de: îi trebue bani; 3. fig. a se cuveni, a merita: așa îți trebue. [Slav. TRĬEBOVATI, a trebui (din TRĬEBŬ, necesar)].

trébuĭe (rar -ĭéște), a v. impers. (vsl. triebovati, a trebui, d. trĭebŭ, necesar; sîrb. trebati, drebováti, rus. trébovatĭ). E necesar, e de nevoĭe: trebuĭe să facĭ așa. Se cuvine, merită: așa-ĭ trebuĭe hoțuluĭ. A-țĭ trebui, 1. a avea nevoĭe: îmĭ trebuĭe un topor, 2. a ți se cuveni, a merita: îțĭ trebuĭe o bătaĭe în cît să rămîĭ lat! Trebuĭe să (în Munt. Trans. trebuĭe că), probabil că, de sigur că: trebuĭe să fi ploŭat (în Munt. Trans. trebuĭe că a ploŭat) undeva dacă e așa de răcoare. – În Ban. trăbuĭe. În Ps. S. 15, 2, „a cere”: burătățile (bunătățile) mele nu trebuĭeștĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!trebui1 (a ~) (a avea nevoie; a fi necesar) (în construcții cu subiect nepersonal și obiect personal indirect în dativ sau cu un participiu pasiv acordat) vb., ind. prez. 3 trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuiau; perf. c. 3 sg. a trebuit, 3 pl. au trebuit, viit. 3 sg. va trebui, 3 pl. vor trebui; conj. prez. 3 să trebuiască ((Îmi) trebuie timp/bani. (Îmi) trebuia timp. (Îmi) trebuiau bani. (Mi-)a trebuit timp. (Mi-)au trebuit bani. (Îmi) va trebui timp. (Îmi) vor trebui bani. Nu cred să(-mi) trebuiască timp/bani. Actele trebuie/trebuiau/au trebuit/vor trebui/o să trebuiască/trebuie (să fie) depuse = trebuia să fie depuse; (nelit.): seriile *trebuiam, *am trebuit, *voi trebui)

!trebui2 (a ~) (a fi obligat) (în construcții referitoare la un subiect personal) vb., ind. prez. 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuia/trebuiau; perf. c. 3 sg. a trebuit, 3 pl. a/au trebuit, viit. 3 sg. va trebui, 3 pl. va/vor trebui; conj. prez. 3 sg. să trebuiască (Eu trebuie să plec. Noi trebuie să plecăm. El/ei trebuie să plece.; Eu trebuia să plec. Noi trebuia să plecăm. Ei trebuia/trebuiau să plece.; Eu a trebuit să plec. Noi a trebuit să plecăm. Ei a/au trebuit să plece.; Eu va trebui să plec. Noi va trebui să plecăm. Ei va/vor trebui să plece.; Nu cred să trebuiască să plec/să plecăm/să plece.; (nelit.): *trebuiam să plec; *am trebuit; *trebuiați lăudate)

trebui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuiau, viit. 3 pl. vor trebui; conj. prez. 3 să trebuiască

trebui vb., ind. prez. 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, conj. prez. 3 sg. și pl. trebuiască; ger. trebuind

trebui (ind. prez. 3 sg. trebuie, conj. trebuiască)

trebuiu, -bui 2, -bue 3, -buiască 3 conj., -buiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TREBUI vb. 1. v. cuveni. 2. a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, (înv. și pop.) a căuta. (~ să procedăm astfel...) 3. a fi, a urma. (Când va ~ să plec...) 4. a avea. (~ să mai fac un singur pas.)

TREBUI vb. 1. a cadra, a se cădea, a se cuveni, (înv.) a se dostoi, a privi. (Nu ~ să faci asta!) 2. a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, (înv. și pop.) a căuta. (~ să procedăm astfel...) 3. a fi, a urma. (Cînd va ~ să plec.) 4. a avea. (~ să mai fac un singur pas.)

TREBUIE adv. (pop.) musai. (Trebuie să pleci.)

TREBUIE adv. (pop.) musai. (~ să pleci.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUCH DAS SCHÖNE MUSS STERBEN (germ.) și ceea ce-i frumos trebuie să moară – Schiller, „Nänie”. Nimic nu e nepieritor.

CARTHAGINEM ESSE DELENDAM V. DELENDA (EST) CARTHAGO.

DELENDA (EST) CARTHAGO (lat.) Cartagina trebuie (să fie) distrusă – Adagiu dedus din „Ceterum censeo, Carthaginem esse delendam” („Pe de altă parte, socot că Cartagina trebuie distrusă”), cuvinte prin care Cato cel Bătrân își încheia discursurile în Senat, reamintind romanilor că orașul împotriva căruia purtaseră un război îndârjit constituie o permanentă amenințare pentru ei. În sens larg, idee obsedantă.

DELIBERANDUM EST SAEPE, STATUENDUM EST SEMEL (lat.) trebuie să cugeți de multe ori, dar să hotărăști o singură dată – Publilius Syrus, „Sententiae”, 132.

IL FAUT DE L’AUDACE, ENCORE DE L’AUDACE TOUJOURS DE L’AUDACE (fr.) trebuie îndrăzneală, iarăși îndrăzneală, mereu îndrăzneală – Cuvinte rostite de Danton în Convenție, la 18 nov. 1793. Devenite memorabile, caracterizează consecvența în atitudine.

IL FAUT MANGER POUR VIVRE ET NON PAS VIVRE POUR MANGER (fr.) trebuie să mănânci ca să trăiești și nu să trăiești ca să mănânci – Maximă cunoscută încă din Antichitate, repusă în circulație de Molière („Avarul”, act. III, scena 1).

JE PRENDS MON BIEN OÙ JE LE TROUVE (fr.) Iau (ceea ce-mi trebuie) de unde găsesc – Molière, „Les fourberies de Scapin”, act. II, scena 11. A devenit deviza celor care nu-și fac niciun scrupul când este vorba să-și procure ceva.

MALUM ALIENUM CAVE GAUDIUM FACIAS TUUM (lat.) nenorocirea altuia nu trebuie să te bucure – Balbus, „Sententiae”, 110.

PACTA SUNT SERVANDA (lat.) tratatele trebuie respectate – Principiu de drept internațional. Statele sunt obligate să onoreze cu bună-credință angajamentele asumate.

QUI ACCUSARE VOLUNT, PROBATIONES HABERE DEBENT (lat.) cei ce vor să acuze trebuie să aibă dovezi – Veche maximă de drept, care obligă pe acuzator să prezinte dovezile vinovăției acuzatului.

QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (lat.) ceea ce trebuia demonstrat – Traducerea latină prin care a fost pusă în circulația formula folosită de Euclid la sfârșitul unei demonstrații.

RIEN NE SERT DE COURIR, IL FAUT PARTIR A POINT! (fr.) nu folosește la nimic alergatul, trebuie să pornești la timp! – La Fontaine, „Le lièvre et la tortue”.

S ODNOI STORONÎ, NELZEA NE SOZNATSEA, S DRUGOI STORONÎ NELZEA NE PRIZNATSEA (C OДHOЙ CTOPOHЬI, HEЛЬЗЯ HE COЗHATЬCЯ, C ДPYГOИ CTOPOHЬI, HEЛЬЗЯ HE ПPИЗHATЬCЯ) (rus.) pe de o parte, nu pot să nu recunosc, pe de altă parte, trebuie să mărturisesc – Saltîkov-Șcedrin, „Pohoroni”. Caracterizarea atitudinii duplicitare și a lipsei de principii în viața publică.

Carthaginem esse delendam (vezi Delenda Carthago). IST.

Il fallait un calculateur; ce fut un danseur qui lobtint (fr. „Trebuia un calculator și postul l-a obținut un dansator”) – Pasaj din Nunta lui Figaro de Beaumarchais. În monologul din act. 5, sc. III, Figaro, povestind greutățile de care s-a lovit în viață, rostește fraza de mai sus, prin care autorul își bate joc de felul cum se acordau în acea vreme posturile: trebuia un matematician și a fost angajat un... dansator! Se citează cînd vrem să luăm în zeflemea o numire nepotrivită, atribuirea de funcții unor persoane necompetente. LIT.

Il ne faut jurer de rien (fr. „Nu trebuie să juri pentru nimic”) – Este titlul unei comedii a lui Alfred de Musset. Datorită faptului că această piesă s-a jucat ani de-a rîndul cu succes, titlul și-a făcut repede pîrtie în vorbire și în publicistică, devenind și în afara hotarelor Franței o expresie curentă. Se întrebuințează în sensul: să nu pui mîna-n foc pentru nimeni.

Je prends mon bien où je le trouve (fr. „Îmi iau ce-mi trebuie unde găsesc”) – replică din Vicleniile lui Scapin de Molière (act. II, sc. 11). E scena în care Scapin năs- cocește un vicleșug spre a-i stoarce bătrînului avar Geronte suma de 500 de scuzi, povestindu-i că fiul său a fost răpit pe galera unui turc, care cerea acest preț de răscumpărare. Replica a devenit deviza celor fără scrupule în materie de bani. LIT.

Kein Menseh muß müssen (germ. „Nici un om nu trebuie să trebuie” – e traducerea literală. Dar sensul este că: nici un om nu trebuie constrîns să îndeplinească ceva). Cuvinte celebre ale lui Lessing din piesa Nathan înțeleptul (act. I, sc. 3). Eroul titular le adresează dervișului, cînd acesta îi spune că poate fi nevoit să-și joace rolul de călugăr. „Nevoit? – întreabă Nathan. – Nu-i om să poată fi silit să vrea!” Vorbele lui Lessing sînt citate spre a arăta că omul e singurul stăpîn al voinței și al actelor sale. LIT.

Leben muß man und lieben (germ. „Trebuie să trăim și să iubim”) – Goethe, Cele patru anotimpuri (cap. „Vara”, paragraful 37). Se citează în sensul că viața și dragostea merg mînă în mînă. De altfel Goethe precizează această idee în continuarea versului: „es endet Leben und Liebe” (se sfîrșesc viața și iubirea). Vezi și: Man lebt nur einmal. LIT.

Intrare: trebui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trebui
  • trebuire
  • trebuit
  • trebuitu‑
  • trebuind
  • trebuindu‑
singular plural
  • trebuie
  • trebuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trebui
(să)
  • trebui
  • trebuiam
  • trebuii
  • trebuisem
a II-a (tu)
  • trebui
(să)
  • trebui
  • trebuiai
  • trebuiși
  • trebuiseși
a III-a (el, ea)
  • trebuie
(să)
  • trebuie
  • trebuia
  • trebui
  • trebuise
plural I (noi)
  • trebuim
(să)
  • trebuim
  • trebuiam
  • trebuirăm
  • trebuiserăm
  • trebuisem
a II-a (voi)
  • trebuiți
(să)
  • trebuiți
  • trebuiați
  • trebuirăți
  • trebuiserăți
  • trebuiseți
a III-a (ei, ele)
  • trebuie
(să)
  • trebuie
  • trebuiau
  • trebui
  • trebuiseră
trebui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trebui
  • trebuire
  • trebuit
  • trebuitu‑
  • trebuind
  • trebuindu‑
singular plural
  • trebuiește
  • trebuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trebuiesc
(să)
  • trebuiesc
  • trebuiam
  • trebuii
  • trebuisem
a II-a (tu)
  • trebuiești
(să)
  • trebuiești
  • trebuiai
  • trebuiși
  • trebuiseși
a III-a (el, ea)
  • trebuiește
(să)
  • trebuiască
  • trebuia
  • trebui
  • trebuise
plural I (noi)
  • trebuim
(să)
  • trebuim
  • trebuiam
  • trebuirăm
  • trebuiserăm
  • trebuisem
a II-a (voi)
  • trebuiți
(să)
  • trebuiți
  • trebuiați
  • trebuirăți
  • trebuiserăți
  • trebuiseți
a III-a (ei, ele)
  • trebuiesc
(să)
  • trebuiască
  • trebuiau
  • trebui
  • trebuiseră
trăbui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trâbui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
treboi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trubui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tribui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
treabui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trebui, trebui / trebui, trebuiescverb

  • 1. intranzitiv A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar pentru ca să poată scrie, îi trebuia liniște. VLAHUȚĂ, O. A. III 57. DLRLC
    • format_quote Nu-mi trebui-a ta milă, nu vreau a tale daruri. ALECSANDRI, O. 220. DLRLC
    • format_quote Chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie. NEGRUZZI, S. I 249. DLRLC
    • format_quote Să fim siguri că unde ne-a trebui un cuvînt, nevoia îl va iscodi... după logica limbii. RUSSO, O. 54. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bine
    • chat_bubble Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lui Dănilă atîta i-a trebuit. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 45. DLRLC
    • chat_bubble Atâta-ți trebuie. DLRLC
  • 2. tranzitiv unipersonal impersonal Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Primul om pe care trebuia să-l văd... era, firește, judecătorul. GALACTION, O. I 93. DLRLC
    • format_quote Poruncește-mi ce trebuie să fac. ISPIRESCU, L. 16. DLRLC
    • format_quote Face cum poate de leagă el gîrnețul unde trebuia. CREANGĂ, P. 125. DLRLC
    • format_quote Ea trebui de el în somn aminte să-și aducă. EMINESCU, O. I 171. DLRLC
    • format_quote Trebuie să renunț cu totul la așa falnice năzuiri. ODOBESCU, S. III 13. DLRLC
    • format_quote Odată puși pe drum, copiii trebuiau să dea din mîini să-și cîștige dreptul la existență. CĂLINESCU, E. 26. DLRLC
    • format_quote În cele de pe urmă trebuiră să-l îngroape. ISPIRESCU, L. 42. DLRLC
    • format_quote Două rele mari... robia și proprietatea cea mare trebuiră a produce și în noua colonie relele lor. BĂLCESCU, O. II 11. DLRLC
    • format_quote rar Prescripțiile medicului trebuie urmate. DLRLC
    • format_quote rar Mîndră, buze dizmierdate, Trăbuire-ar sărutate. HODOȘ, P. P. 159. DLRLC
  • 3. tranzitiv unipersonal impersonal A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La noi, la cîmp trebuie să fi răsărit [luna] de-un ceas de vreme. C. PETRESCU, Î II 10. DLRLC
    • format_quote Asta trebuie să fie scînteie din gîtejile culese de Malca. CREANGĂ, P. 131. DLRLC
    • format_quote Ce amar trebuie să fie în sufletul lui. NEGRUZZI, S. I 41. DLRLC
  • comentariu Se folosește rar la persoana 1 sau a 2-a. DEX '09
  • comentariu Pentru indicativ prezent se folosește forma scurtă (trebuie), iar pentru conjunctiv prezent forma lungă (să trebuiască). DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.