!trebui¹ (a ~) (a avea nevoie; a fi necesar) (în construcții cu subiect nepersonal și obiect personal indirect în dativ sau cu un participiu pasiv acordat) vb., ind. prez. 3 trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuiau; perf. c. 3 sg. a trebuit, 3 pl. au trebuit, viit. 3 sg. va trebui, 3 pl. vor trebui; conj. prez. 3 să trebuiască ((Îmi) trebuie timp/bani. (Îmi) trebuia timp. (Îmi) trebuiau bani. (Mi-)a trebuit timp. (Mi-)au trebuit bani. (Îmi) va trebui timp. (Îmi) vor trebui bani. Nu cred să(-mi) trebuiască timp/bani. Actele trebuie/trebuiau/au trebuit/vor trebui/o să trebuiască/trebuie (să fie) depuse = trebuia să fie depuse; (nelit.): seriile *trebuiam, *am trebuit, *voi trebui)