tranșa vt [At: LM / Pzi: ~șez / E: fr trancher, ger transchieren] 1 A rezolva repede și definitiv o dificultate, o problemă, un conflict. 2 A împărți în bucăți. 3 (Spc) A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. 4 (Spc) A tăia în lame, în plăci (marmură etc.).

TRANȘA, tranșez, vb. I. Tranz. A rezolva definitiv (o chestiune, o dificultate, un conflict). Conflictul părea tranșat, ordinea și siguranța portului restabilită prin supunerea oarbă la hotărîrea șefului. BART, S. M. 89.

TRANȘA vb. I. tr. 1. A tăia (și a sorta) carnea destinată preparării mîncării, consumului. ♦ A tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. A ajunge la o înțelegere, a rezolva repede o chestiune, o dificultate. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șînd. / < fr. trancher].

TRANȘA vb. tr. 1. a tăia și sorta carnea destinată preparării mâncării, consumului. ◊ a tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. a rezolva printr-o decizie categorică o chestiune, o dificultate. (< fr. trancher)

A TRANȘA ~ez tranz. 1) (probleme, situații, conflicte, cazuri dificile) A examina amănunțit, oferind o soluție; a soluționa; a dezlega; a rezolva; a delibera. 2) (carnea unui animal sacrificat) A împărți în tranșe (cu ajutorul unui instrument dur și tăios). /<fr. trancher

tranșă sf [At: CADE / Pl: ~șe / E: fr tranche] 1 Fiecare dintre părțile în care sunt împărțite lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive. 2 Porțiune. 3 (Spc) Fiecare dintre porțiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calități. 4 Suprafața laterală formată de marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită.

TRANȘĂ, tranșe, s. f. Fiecare dintre părțile în care este divizat un lucru sau un grup de lucruri ce urmează să fie produse sau distribuite în rate succesive.

TRANȘĂ s.f. 1. Fiecare dintre părțile în care este împărțit un lucru sau un grup de lucruri care se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. Fiecare dintre fețele laterale ale unei cărți, care rezultă prin tăierea transversală a filelor. [< fr. tranche].

TRANȘĂ s. f. 1. fiecare dintre părțile în care este împărțit un lucru sau un grup de lucruri ce se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. fiecare dintre fețele laterale ale unei cărți care rezultă prin tăierea transversală a filelor. (< fr. tranche)

TRANȘĂ ~e f. 1) Grup de obiecte de același fel produse sau distribuite în etape succesive. 2) Porțiune sau bucată tăiată din ceva (comestibil). [G.-D. tranșei] /<fr. tranche

tranșă v. fig. a rezolva dintr’odată: a tranșa o dificultate.

*tranșéz v. tr. (fr. trancher, a tăĭa, a reteza). Rezolv (decid) dintr’o dată: a tranșa o chestiune, o dificultate.

tranșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tranșez, 3 tranșează, 1 pl. tranșăm; conj. prez. 1 sg. să tranșez, 3 să tranșeze

tranșa (a ~) vb., ind. prez. 3 tranșează, 1 pl. tranșăm

tranșa vb., ind. prez. 1 sg. tranșez, 3 sg. și pl. tranșează, 1 pl. tranșăm; ger. tranșând

tranșa (ind. prez. 3 sg. și pl. tranșează, 1 pl. tranșăm, ger. tranșînd)

tranșă (parte, porție) s. f., art. tranșa, g.-d. art. tranșei; pl. tranșe

tranșă (parte, porție) s. f., art. tranșa, g.-d. art. tranșei; pl. tranșe

tranșă s. f., art. tranșa, g.-d. art. tranșei; pl. tranșe

tranșă, pl. tranșe

tranșez, -șează 3, -șam 1 imp.

TRANȘA vb. a rezolva. (A ~ în favoarea sa disputa.)

TRANȘA vb. a rezolva. (A ~ în favoarea sa disputa.)

TRANȘĂ s. v. rată.

TRANȘĂ s. v. bucată.

TRANȘĂ s. bucată, crîmpei, fracțiune, fragment, frîntură, parte, porțiune, secțiune, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.)

tranșă s. v. RATĂ.

tranșa (-șez, -at), vb. – A tăia, a separa. Fr. trancher. – Der. tranșe, s. f. (parte dintr-un întreg), din fr. tranche; tranșee, s. f. (șanț întărit), din fr. tranchée.