opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIRĂNESC, -EASCĂ, tirănești, adj. (Înv.) Tiranic. – Tiran + suf. -esc.

tirănesc, ~ească a [At: FN 138 / Pl: ~ești / E: tiran + -esc] (Înv) 1-9 Tiranic (1-9).

TIRĂNESC, -EASCĂ, tirănești, adj. (Înv.) Tiranic. – Tiran + suf. -esc.

TIRĂNESC, -EASCĂ, tirănești, adj. (Învechit) Tiranic. Numai ca să împlinească Pofta sa cea tirănească: Să petrec tot cu oftări. CONACHI, P. 112.

tiranic, ~ă a [At: SĂULESCU, HR. I, 159/18 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tyrannique, lat tyrannicus, ngr τυραννικός] 1 (D. legi, fapte etc.) Care tiranizează (1) Si: crud, despotic, (înv) tiranicesc (1), tirănesc (1). 2-5 Care aparține tiranului (2-3, 5) sau tiraniei (2) Si: (înv) tiranicesc (2-5), tirănesc (2-5). 6-9 Caracteristic tiranului (2-3, 5) sau tiraniei (2) Si: (înv) tiranicesc (6-9), tirănesc (6-9). 10 (Fig; d. idei, sentimente, preocupări etc.) Care obsedează Si: chinuitor.

tirăni [At: ȘINCAI, HR. II, 30/18 / Pzi: ~nesc / E: tiran] (Înv) 1 vi (De obicei udp „asupra” „peste” etc.) A stăpâni ca un tiran (2). 2-3 vt A tiraniza (1-2). 4 vt (Fig) A chinui (1).

TIRĂNI, tirănesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A tiraniza. Cred că tirăniți pe bieții romîni. ODOBESCU, S. II 11. ♦ Refl. A se chinui, a se canoni. Și-ncepu-ntîi bogăția să exprime într-aceste Că nemărginitul bine numai ea în lume este... Fără dînsa orișicine pre pămînt să tirănește. PANN, P. V. II 23.

TIRĂNI, tirănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A tiraniza. ♦ Refl. A se chinui, a se canoni. – Din tiran.

*tiránic, -ă adj. (vgr. și ngr. tyrannikós). Relativ la tiran, la tiranie: lege, putere tiranică. Despotic, autoritar, crud: domnie tiranică. Fig. Puternic, irezistibil: farmecu tiranic al frumusețiĭ. Adv. În mod tiranic. – În L. V. -ánic și -ănésc.

*tiranisésc v. tr. (ngr. tyrannizo, aor. -ánnisa). Tratez cu tiranie (cu cruzime). V. refl. Avaru se tiranisește. – Și *tiranizez (fr. tyranniser). Și tirănesc (Pan).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tirănesc (înv.) adj. m., f. tirănească; pl. m. și f. tirănești

tirănesc (înv.) adj. m., f. tirănească; pl. m. și f. tirănești

tirănesc adj. m., f. tirănească; pl. m. și f. tirănești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIRĂNESC adj. v. despotic, dictatorial, samavolnic, satrapic, tiranic.

tirănesc adj. v. DESPOTIC. DICTATORIAL. SAMAVOLNIC. SATRAPIC. TIRANIC.

TIRĂNI vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, teroriza, tiraniza, urgisi.

tirăni vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. TERORIZA. TIRANIZA. URGISI.

Intrare: tirănesc
tirănesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tirănesc
  • tirănescul
  • tirănescu‑
  • tirănească
  • tirăneasca
plural
  • tirănești
  • tirăneștii
  • tirănești
  • tirăneștile
genitiv-dativ singular
  • tirănesc
  • tirănescului
  • tirănești
  • tirăneștii
plural
  • tirănești
  • tirăneștilor
  • tirănești
  • tirăneștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: tirăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tirăni
  • tirănire
  • tirănit
  • tirănitu‑
  • tirănind
  • tirănindu‑
 singular plural
  • tirănește
  • tirăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tirănesc
 (să)
  • tirănesc
  • tirăneam
  • tirănii
  • tirănisem
a II-a (tu)
  • tirănești
 (să)
  • tirănești
  • tirăneai
  • tirăniși
  • tirăniseși
a III-a (el, ea)
  • tirănește
 (să)
  • tirănească
  • tirănea
  • tirăni
  • tirănise
plural I (noi)
  • tirănim
 (să)
  • tirănim
  • tirăneam
  • tirănirăm
  • tirăniserăm
  • tirănisem
a II-a (voi)
  • tirăniți
 (să)
  • tirăniți
  • tirăneați
  • tirănirăți
  • tirăniserăți
  • tirăniseți
a III-a (ei, ele)
  • tirănesc
 (să)
  • tirănească
  • tirăneau
  • tirăniră
  • tirăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tirănesc, tirăneascăadjectiv

etimologie:
  • Tiran + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

tirăni, tirănescverb

  • 1. învechit Tiraniza. DLRLC
    sinonime: tiraniza
    • format_quote Cred că tirăniți pe bieții romîni. ODOBESCU, S. II 11. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se chinui, a se canoni. DLRLC
      sinonime: canoni chinui
      • format_quote Și-ncepu-ntîi bogăția să exprime într-aceste Că nemărginitul bine numai ea în lume este... Fără dînsa orișicine pre pămînt să tirănește. PANN, P. V. II 23. DLRLC
etimologie:
  • tiran DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.