TIRĂNESC, -EASCĂ, tirănești, adj. (Înv.) Tiranic. – Tiran + suf. -esc.

tirănesc, ~ească a [At: FN 138 / Pl: ~ești / E: tiran + -esc] (Înv) 1-9 Tiranic (1-9).

TIRĂNESC, -EASCĂ, tirănești, adj. (Înv.) Tiranic. – Tiran + suf. -esc.

TIRĂNESC, -EASCĂ, tirănești, adj. (Învechit) Tiranic. Numai ca să împlinească Pofta sa cea tirănească: Să petrec tot cu oftări. CONACHI, P. 112.

tiranic, ~ă a [At: SĂULESCU, HR. I, 159/18 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tyrannique, lat tyrannicus, ngr τυραννικός] 1 (D. legi, fapte etc.) Care tiranizează (1) Si: crud, despotic, (înv) tiranicesc (1), tirănesc (1). 2-5 Care aparține tiranului (2-3, 5) sau tiraniei (2) Si: (înv) tiranicesc (2-5), tirănesc (2-5). 6-9 Caracteristic tiranului (2-3, 5) sau tiraniei (2) Si: (înv) tiranicesc (6-9), tirănesc (6-9). 10 (Fig; d. idei, sentimente, preocupări etc.) Care obsedează Si: chinuitor.

*tiránic, -ă adj. (vgr. și ngr. tyrannikós). Relativ la tiran, la tiranie: lege, putere tiranică. Despotic, autoritar, crud: domnie tiranică. Fig. Puternic, irezistibil: farmecu tiranic al frumusețiĭ. Adv. În mod tiranic. – În L. V. -ánic și -ănésc.

tirănesc (înv.) adj. m., f. tirănească; pl. m. și f. tirănești

tirănesc (înv.) adj. m., f. tirănească; pl. m. și f. tirănești

tirănesc adj. m., f. tirănească; pl. m. și f. tirănești

TIRĂNESC adj. v. despotic, dictatorial, samavolnic, satrapic, tiranic.

tirănesc adj. v. DESPOTIC. DICTATORIAL. SAMAVOLNIC. SATRAPIC. TIRANIC.