TEȘITURĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură.

chișitură sf vz teșitură

teșătură sf vz teșitură

teșetură sf vz teșitură

teșitură sf [At: DOSOFTEI, ap. JAHRESBER. V, 137 / V: (reg) ~șăt~, ~șet~, ~șt~, tișăt~, tiș~ / Pl: ~ri / E: teși + -tură] 1 (Reg) Tăietură piezișă făcută într-un copac pentru a-l doborî. 2 Partea ascuțită, retezată în formă de pană sau crestată a unui par sau a unui lemn. 3 Suprafața teșită (6) a unui obiect. 4 (Reg) Tăietură făcută ca semn distinctiv în urechea oilor. 5 (Reg) Partea care rămâne în pământ dintr-un copac sau dintr-o tufă tăiată sau ruptă Si: buturugă, ciot. 6 (Reg) Scorbură. 7 Partea inferioară a tulpinilor de cereale, de floarea-soarelui etc., care rămâne în pământ după recoltare Si: (reg) teș (3), teșeală (1). 8 (Reg; pex) Loc cu țepi sau cioturi, rămas după tăierea stufului sau a unei păduri tinere. 9 (Reg) Bucată scurtă de lemn. 10 (Teh) Suprafață conică a unui obiect rezultată prin operația de teșire (5).

teștură sf vz teșitură

tișătură sf vz teșitură

tișitură sf vz teșitură

țesătură sf [At: BIBLIA (1688), 380¹/24 / V: (îrg) țeset~, (înv) țesit~ / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: țese + -ătură] 1-8 (Îrg) Țesătorie (1-8). 9 (Fig) Alergătură de ici, colo. 10 Produs textil obținut la războaiele de țesut din firele de urzeală și cele de bătătură Si: (rar) țesut¹ (17). 11 Produs textil obținut prin țesere Si: (rar) țesut¹ (18). 12 (Reg) Natră. 13 Mod în care e țesută o pânză, o stofă etc. 14 (Înv; îlav) În ~ în stivă. 15 Reparație făcută la un obiect de îmbrăcăminte, la o pânză etc. țesând cu acul. 16 (Fig) Structură. 17 (Fig; udp „de”) Împletire de lucruri de același fel. 18 (Fig) Intrigă. 19 (Înv) Țesut¹ (19).

țesetură sf vz țesătură

țesitură sf vz țesătură

TEȘITURĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî ). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură.

TEȘITURĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). 2. Partea care rămîne în pămînt dintr-un trunchi tăiat sau ars; ciot, buturugă. Dă bici iepelor și iar mai trage un ropot; cînd numai iată ce ajunge roata de-o teșitură și iar se rupe capătul. CREANGĂ, P. 128. Intră-apoi și omu-n casă suduind... Că și-a rupt la car un capăt într-un drac de teșitură. CONTEMPORANUL, V_I 40. ♦ Bucată de lemn scurtă; despicătură. (Atestat în forma tișitură) Iacă dihania de urs... pun mîna pe o tișitură și strigînd înfricoșat... am și repezit într-însul. MARIAN, NA. 248. – Variante: tișătură (ȘEZ. XXI 51, ib. XXIII 106), tișitură s. f.

TIȘĂTURĂ s. f. v. teșitură.

TIȘITURĂ s. f. v. teșitură.

ȚESĂTURĂ, țesături, s. f. 1. Produs textil obținut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pînză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile. Acel covor scump era țesătură de Buhara. SADOVEANU, N. P. 272. ◊ Fig. Birja se topi în țesătura friguroasă a ploii. DUMITRIU, B. F. 91. Țesăturile ramurilor parcă joacă în umbra care tot mai mult le cucerește. SADOVEANU, O. VII 332. Ca niște paianjini începură a depăna în goană prin țesătura de pînze și frînghii. BART, S. M. 51. Timpul care vecinic clădirile le sapă... Întinde pe creneluri, pe ziduri și pe porți, Din mușchiul de paragini, o fină țesătură. MACEDONSKI, O. I 24. 2. Fel, mod în care e țesută o pînză, o stofă etc. Pînză cu țesătura groasă. ♦ (Învechit) Meseria, meșteșugul țesutului; țesătorie. 3. Fig. Fel de compoziție, structură, urzeală. Toată scena e tot așa de naturală și tot așa de adevărată, ca țesătură sufletească. GHEREA, ST. CR. II 160. Pedantismul este de a lega limba noastră de modul declinațiilor unei limbe străine de noi prin țesătura și regulele ei. RUSSO, O. 68. ♦ Înlănțuire, complex. Copilăria mea... e o țesătură de amintiri dureroase. VORNIC, P. 12.

TEȘITURĂ ~i f. 1) Tăietură oblică (mai ales în trunchiul unui copac). 2) Suprafață rămasă în urma teșirii unui obiect. 3) Parte de material (mai ales de lemn), desprinsă prin teșire. /a teși + suf. ~tură

ȚESĂTURĂ ~i f. 1) Produs textil obținut prin țesere. ~ de in. 2) Modul în care este țesut un astfel de produs. ~ plușată. 3) Pânză folosită la confecționarea îmbrăcămintei. ~ pentru o rochie. 4) Cusătură specială făcută pentru a astupa o gaură la un obiect de îmbrăcăminte. 5) fig. Mod de aranjare a elementelor unei opere (literare); urzeală; compoziție; structură. ~-a romanului. 6) fig. Îmbinare de lucruri sau de fapte legate între ele. [G.-D. țesăturii] /a țese + suf. ~ătură

teșitură f. 1. buturugă: ajunge roata de o ieșitură și se rupe capătul CR.; 2. pișcătura vârfului urechii (la vite). [Lit. bucată sau parte teșită].

țesătură f. 1. stofă țesută: țesătură de lână; 2. ceva țesut: țesătură de aur, de argint; 3. mod de a fi țesut: țesătură bătută, rară; 4. fig. înlănțuire, reunire: țesătură de intrigi; 5. Anat. împletire de fibre formând o parte solidă: țesătură nervoasă.

teșitúră f., pl. ĭ. Loc teșit (trunchĭ retezat peziș, ureche retezată peziș ș. a.).

țesătúră f., pl. ĭ (d. țes. V. textură). Lucru țesut (pînză). Modu de a țese: țesătură rară. Fig. Înlănțuire, împletire: țesătură de minciunĭ. Anat. Împletitură de fibre (de elemente anatomice), țesut: țesătură conjunctivă. Cp. cu cusutură.

teșitură s. f., g.-d. art. teșiturii; pl. teșituri

țesătură s. f., g.-d. art. țesăturii; pl. țesături

teșitură s. f., g.-d. art. teșiturii; pl. teșituri

țesătură s. f., g.-d. art. țesăturii; pl. țesături

teșitură s. f., g.-d. art. teșiturii; pl. teșituri

țesătură s. f., g.-d. art. țesăturii; pl. țesături

țesătură, -ri.

TEȘITURĂ s. v. buturugă, buștean, butuc, ciot.

ȚESĂTURĂ s. v. acțiune, intrigă, mașinație, țesătorie, țesut, uneltire.

ȚESĂTURĂ s. 1. textilă. (~ de in.) 2. material, (înv. și reg.) materie, (reg.) pănură. (~ pentru o rochie.) 3. textură, urzeală. (O stofă cu ~ deasă.)

teșitură s. v. BUTURUGĂ. BUȘTEAN. BUTUC. CIOT.

țesătură s. v. INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. ȚESĂTORIE. ȚESUT. UNELTIRE.

ȚESĂTURĂ s. 1. textilă. (~ de in.) 2. material, (înv. și reg.) materie, (reg.) pănură. (~ pentru o rochie.) 3. textură, urzeală. (O stofă cu ~ deasă.)

ȚESĂTURĂ. Subst. Țesătură, țesut, pînză, pînzișoară (dim.), pînzică, pînzucă (reg.), pînzuță (reg.), pînzătură (înv. și reg.); postav, postăvior (dim.); material. Țesătură de cînepă; țesătură de in; țesătură de mătase, mătase, mătăsărie (înv.), mătăsică; țesătură de borangic, borangic; țesătură de lînă, lînă, lînică (dim.), stofă; țesătură din fibre sintetice. Țesături, pînzeturi, borangicuri, mătăsuri, stămburi, postavuri, stofe, materiale, textile. Pînzeturi și țesături: aba, pănură, dimie; alestincă (reg.), americă (ieșit din uz), ațică; barchet, batic; brocart; canava; canavață (înv.); chembrică; crep; crep satin; crepon; creton; cutnie (înv.); dejalen; diftină; doc; dril; eponj; etamină; filaliu (înv.); finet; flanel; fresco; gaz; ghermesut (înv.); gradel; grenadină; indian, lustrin; madipolon; marchizet; milino; mătăsică; moar; mochetă; molton, muselină; nailon; nanchin; nansuc (rar); olandă; olandină; organdi, panama; păioară (reg.); percal; percalină (înv.); pichet; pistră (reg.); pitinet (înv.); pînză-vatir, vatir; plisă (înv.); pluș; poplin, relon; rips, sandal (înv.); sangulie (înv. și pop.); satin; satinadă; satinet; selimie (înv.); serj; sibir; stambă; șantung; șifon; tafta; tibet (înv.); tifon; tobralco; tul; tulpan; vîlnic; urson; velur; catifea, barșon (reg.); velutină; zăbranic; zefir; zenana. Stofe: adamască (înv.), alpaca, anglie (înv. și pop.); brocart, zarafir (pop.), zarpă (înv.); camgarn; cașmir; citarea (înv.); covercot; croază (înv.); felendreș (înv.); fetru; gabardină; hataia (turcism înv.); lastex; lastic (înv.); lastră (înv.); lastrică (înv.); lenaj; loden; maniță (înv.); maltef (înv.); mohair; pambriu (înv.); pănură (pop.); pocladă (reg.); țol (pop.) purpură, porfiră; saia (înv. și pop.); serasir (înv.); șiac; tergal; tweed; zuf (înv.). Arta țesutului, meșteșugul țesutului, țesătorie, țesere (rar), țesut; mătăsărie; abagerie. Industrie textilă. Fabrică de textile; țesătorie, postăvărie, pînzărie, mătăsărie, abagerie. Țesător, țesătoare, pînzar (înv.), mătăsar (înv.), postăvar, postăvăreasă, abagiu, abager (reg.). Vb. A țese; a urzi; a năvădi; a imprima. V. atelier, fir, Îmbrăcăminte, meșteșug, meșteșugar.