2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂVĂLIRE, tăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) tăvăli și rezultatul ei. – V. tăvăli.
TĂVĂLIRE, tăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) tăvăli și rezultatul ei. – V. tăvăli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăvălire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: tăvăli] 1 Învârtire pe o parte și pe alta pe pământ, pe iarbă, în noroi etc. Si: rostogolire, (îvr) tăvălitură (2), (reg) trevelit. 2 (Pop) Bătaie însoțită de trântiri și târâri pe jos Si: (îvr) tăvălitură (3), (reg) târnoseală2. 3 (Pop) Culcare la pământ a ierbii, a florilor etc. Si: strivire. 4 Murdărire ca și cum (s-)ar fi târât pe jos. 5 (Înv; fig) Înjosire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂVĂLIRE s. f. Acțiunea de a (se) tăvăli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂVĂLI, tăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte și pe alta pe pământ, în iarbă etc. ◊ Expr. (Refl.) A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs. 2. Tranz. A bate pe cineva trântindu-l și târându-l pe jos. 3. Tranz. și refl. A (se) murdări, a (se) mânji. 4. Tranz. A culca la pământ iarba, cerealele, florile etc. – Cf. sl. valiti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂVĂLI, tăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte și pe alta pe pământ, în iarbă etc. ◊ Expr. (Refl.) A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs. 2. Tranz. A bate pe cineva trântindu-l și târându-l pe jos. 3. Tranz. și refl. A (se) murdări, a (se) mânji. 4. Tranz. A culca la pământ iarba, cerealele, florile etc. – Cf. sl. valiti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăvăli [At: CORESI, EV. 76 / V: (înv) ~veli, (reg) trăv~, treveli / Pzi: ~lesc; 3 (reg) ~văle, 6 (reg) ~văl / E: ns cf vsl повалити „rostogoli; a înveli”] 1-2 vtr A (se) suci pe o parte și pe alta pe pământ, pe iarbă, în noroi etc. 3 vr (Pfm; îe) A se ~ de râs A râde cu mare poftă. 4 vr (Pfm; îe) A se ~ de bucurie A se bucura foarte mult. 5 vt (Pop; c. i. alimente) A da prin... 6 vr (Îrg) A sta culcat. 7 vt (Pop) A bate pe cineva trântindu-l și târându-l pe jos Si: (reg) a tărnosi2 (1). 8 vt (Pop; c. i. iarba, florile etc.) A culca la pământ Si: a strivi, (reg) a terpeni. 9 vr (Pop; fig) A se lamenta. 10 vr (Pop; fig) A se frământa sufletește. 11 vr (înv; fig) A umbla mereu prin aceleași locuri. 12 vr (Înv) A se întâmpla. 13 vi (Înv) A trăi (1). 14-15 vtr A (se) murdări.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tăveli v vz tăvăli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trăvăli v vz tăvăli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
treveli v vz tăvăli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂVĂLI, tăvălesc, vb. IV. 1. Refl. A se rostogoli pe jos, învîrtindu-se de repetate ori de pe o parte pe alta. Se tăvălea, se zvîrcolea ca un vierme. DUMITRIU, N. 255. După ce mă tăvăleam bine prin mîl și mă cufundam în apă... intram în moară. SADOVEANU, O. VII 294. La bani turcii năvălea Și pe gios se tăvălea. Dar pe badiul nu-l slăbea. ALECSANDRI, P. P. 125. Am un ou roșu; Unde se tăvălește, Iarbă nu mai crește (Focul). GOROVEI, C. 152. (Tranz.) Mama... părpălind niște pui tineri la frigare ș-apoi tăvălindu-i prin unt, pe la prînzul cel mic, cheamă pe mătușa Măriuca. CREANGĂ, A. 60. ◊ (Poetic) Mult era frumos și bine aici în fața valurilor ce se tăvăleau greoaie spre șesul depărtat. SLAVICI, O. II 11. ◊ Expr. A se tăvăli de rîs = a rîde cu mare poftă, a se prăpădi de rîs. Cînd ne aminteam de isprăvile lui Moțăt de la Tîrgul Ocnei, cel mai blastamat dintre noi, ne tăvăleam de rîs ca copiii. HOGAȘ, H. 68. 2. Tranz. A bate pe cineva trîntindu-l și tîrîndu-l pe jos. Se simțea acum vinovată față de el că din pricina ei a fost tăvălit în duminica aceea. PAS, Z. I 125. 3. Tranz. A murdări, a păta, a mînji. Fata babei i-au răspuns: Ce? Eu să m-apuc de-un lucru ca acesta și să-mi tăvălesc mînuțele? SBIERA, P. 209. Cum n-oi plînge, bădică, dacă vine... ista, de-mi tăvălește pînza cu picioarele lui. ALEXANDRI, T. 274. ◊ Fig. A, nu-ți tăvăli talentul prin saloanele bogate, Unde capul nu gîndește, Unde inima nu bate, Decît dup-o anumită și stupidă învoială. VLAHUȚĂ, O. A. I 73. ◊ Refl. pas. Privea mîhnit cum i se tăvăleau bunătate de covoare. VORNIC, P. 227. 4. Tranz. (Cu privire la iarbă, la flori etc.) A culca la pămînt, a călca, a strivi. Mergînd astăzi prin grădină, Găsii iarba tăvălită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A TĂVĂLI ~esc tranz. 1) A face să se tăvălească. 2) (haine) A umple de murdărie; a murdări; a mânji; a păta. 3) A bate, trântind și târând pe jos. 4) (iarba, florile) A apleca la pământ luând o poziție aproape orizontală; a culca; a poligni; a pologi. 5) fig. pop. (persoane) A face să-și piardă autoritatea; a compromite; a discredita. /cf. sl. povaliti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE TĂVĂLI mă ~esc intranz. pop. A se întoarce pe o parte și pe alta. ◊ ~ de râs a râde cu poftă; a se prăpădi de râs. /cf. sl. povaliti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tăvălì v. 1. a (se) rostogoli întinzându-se: porcul se tăvălește în noroiu; fam. a se tăvăli de râs; 2. fig. a se mânji. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tăvălésc v. tr. (tă ca’n tămînjesc și vsl. valiti, a rostogoli. Cp. și cu sîrb. tavoljiti, a trăi greŭ. V. val 1). Rostogolesc (Vechĭ). Tîrăsc, învîrtesc (pin colb, pin noroĭ, pin zahăr pisat). Murdăresc, mînjesc: a-țĭ tăvăli haĭnele. Fig. Înjosesc: a-țĭ tăvăli talentu. V. refl. Porcu se tăvălește pin noroĭ. A te tăvăli de rîs, a leșina de rîs, a nu maĭ putea de rîs. Fig. A te tăvăli în mocirlă, a te înjosi în vițiŭ, a te băga într’o societate de oamenĭ compromișĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tăvălire s. f., g.-d. art. tăvălirii; pl. tăvăliri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tăvălire s. f., g.-d. art. tăvălirii; pl. tăvăliri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tăvălire s. f., g.-d. art. tăvălirii; pl. tăvăliri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tăvăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăvălesc, 3 sg. tăvălește, imperf. 1 tăvăleam; conj. prez. 1 sg. să tăvălesc, 3 să tăvălească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tăvăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăvălesc, imperf. 3 sg. tăvălea; conj. prez. 3 să tăvălească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tăvăli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăvălesc, imperf. 3 sg. tăvălea; conj. prez. 3 sg. și pl. tăvălească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TĂVĂLIRE s. 1. rostogolire. (~ lor în iarbă, în timpul încăierării.) 2. zvârcolire. (~ cuiva pe jos, de durere.) 3. v. culcare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TĂVĂLIRE s. 1. rostogolire. (~ lor în iarbă, în timpul încăierării.) 2. zvîrcolire. (~ cuiva pe jos de durere.) 3. culcare, doborîre. (~ ierbii în picioare, la pămînt.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂVĂLI vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TĂVĂLI vb. 1. a (se) rostogoli. (Se înșfacă de păr și se ~ prin iarbă.) 2. a se zvârcoli. (Se ~ pe jos, de durere.) 3. v. culca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tăvăli vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂVĂLI vb. 1. a (se) rostogoli. (Se înșfacă de păr și se ~ prin iarbă.) 2. a se zvîrcoli. (Se ~ pe jos de durere.) 3. a culca, a doborî, (pop.) a pologi. (~ iarba în picioare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
tăvăli, tăvălesc v. t. (pop. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
tăvălire, tăvălirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) tăvăli și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- tăvăli DEX '98 DEX '09
tăvăli, tăvălescverb
- 1. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte și pe alta pe pământ, în iarbă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se tăvălea, se zvîrcolea ca un vierme. DUMITRIU, N. 255. DLRLC
- După ce mă tăvăleam bine prin mîl și mă cufundam în apă... intram în moară. SADOVEANU, O. VII 294. DLRLC
- La bani turcii năvălea Și pe gios se tăvălea. Dar pe badiul nu-l slăbea. ALECSANDRI, P. P. 125. DLRLC
- Am un ou roșu; Unde se tăvălește, Iarbă nu mai crește (Focul). GOROVEI, C. 152. DLRLC
- Mama... părpălind niște pui tineri la frigare ș-apoi tăvălindu-i prin unt, pe la prînzul cel mic, cheamă pe mătușa Măriuca. CREANGĂ, A. 60. DLRLC
- Mult era frumos și bine aici în fața valurilor ce se tăvăleau greoaie spre șesul depărtat. SLAVICI, O. II 11. DLRLC
- A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd ne aminteam de isprăvile lui Moțăt de la Tîrgul Ocnei, cel mai blastamat dintre noi, ne tăvăleam de rîs ca copiii. HOGAȘ, H. 68. DLRLC
-
-
- 2. A bate pe cineva trântindu-l și târându-l pe jos. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bate
- Se simțea acum vinovată față de el că din pricina ei a fost tăvălit în duminica aceea. PAS, Z. I 125. DLRLC
-
-
- Fata babei i-au răspuns: Ce? Eu să m-apuc de-un lucru ca acesta și să-mi tăvălesc mînuțele? SBIERA, P. 209. DLRLC
- Cum n-oi plînge, bădică, dacă vine... ista, de-mi tăvălește pînza cu picioarele lui. ALEXANDRI, T. 274. DLRLC
- A, nu-ți tăvăli talentul prin saloanele bogate, Unde capul nu gîndește, Unde inima nu bate, Decît dup-o anumită și stupidă învoială. VLAHUȚĂ, O. A. I 73. DLRLC
- Privea mîhnit cum i se tăvăleau bunătate de covoare. VORNIC, P. 227. DLRLC
-
- 4. A culca la pământ iarba, cerealele, florile etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mergînd astăzi prin grădină, Găsii iarba tăvălită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278. DLRLC
-
etimologie:
- valiti DEX '98 DEX '09