tăvălire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: tăvăli] 1 Învârtire pe o parte și pe alta pe pământ, pe iarbă, în noroi etc. Si: rostogolire, (îvr) tăvălitură (2), (reg) trevelit. 2 (Pop) Bătaie însoțită de trântiri și târâri pe jos Si: (îvr) tăvălitură (3), (reg) târnoseală². 3 (Pop) Culcare la pământ a ierbii, a florilor etc. Si: strivire. 4 Murdărire ca și cum (s-)ar fi târât pe jos. 5 (Înv; fig) Înjosire.