2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBLUIT, -Ă, tăbluiți, -te, adj. Acoperit cu tablă1. – V. tăblui.

TĂBLUIT, -Ă, tăbluiți, -te, adj. Acoperit cu tablă1. – V. tăblui.

tăbluit, ~ă a [At: SADOVEANU, O. I, 114 / Pl: ~iți, ~e / E: tăblui] Acoperit cu tablă1 (56).

TĂBLUIT, -Ă, tăbluiți, -te, adj. Acoperit cu tablă. La debarcaderul acesta aștepta priponit pe mal, în doi țăruși, podul: un pod solid, încăpător... pe patru luntri în coaste tăbluite. GALAN, B. I 46. Ploua mai tare și pornise vîntul... Un zgomot greu, – parcă umbla cineva pe case tăbluite,alerga prin tîrgușorul amorțit. SADOVEANU, P. 164.

TĂBLUI, tăbluiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o casă cu tablă1. – Tablă1 + suf. -ui.

tăblui vt [At: TDRG / Pzi: ~esc / E: tablă1 + -ui] A acoperi (o casă) cu tablă1 (56).

TĂBLUI, tăbluiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o casă cu tablă1. – Tablă1 + suf. -ui.

TĂBLUI, tăbluiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (o casă) cu tablă.

A TĂBLUI ~iesc tranz. (case și alte construcții) A acoperi cu tablă. /tablă + suf. ~ui

tăbluĭésc v. tr. (d. tablă, tinichea). Acoper cu tablă: casă tăbluită.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăbluit (desp. tă-blu-) s. n.

tăbluit adj. m. (sil. -blu-), pl. tăbluiți; f. sg. tăbluită; pl. tăbluite

tăblui (a ~) (desp. tă-blu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbluiesc, 3 sg. tăbluiește, imperf. 1 tăbluiam; conj. prez. 1 sg. să tăbluiesc, 3 să tăbluiască

tăblui (a ~) (tă-blu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbluiesc, imperf. 3 sg. tăbluia; conj. prez. 3 să tăbluiască

tăblui vb. (sil. -blu-i), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbluiesc, imperf. 3 sg. tăbluia; conj. prez. 3 sg. și pl. tăbluiască corectat(ă)

Intrare: tăbluit
tăbluit adjectiv
  • silabație: tă-blu-it info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbluit
  • tăbluitul
  • tăbluitu‑
  • tăblui
  • tăbluita
plural
  • tăbluiți
  • tăbluiții
  • tăbluite
  • tăbluitele
genitiv-dativ singular
  • tăbluit
  • tăbluitului
  • tăbluite
  • tăbluitei
plural
  • tăbluiți
  • tăbluiților
  • tăbluite
  • tăbluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tăblui
  • silabație: tă-blu-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăblui
  • tăbluire
  • tăbluit
  • tăbluitu‑
  • tăbluind
  • tăbluindu‑
singular plural
  • tăbluiește
  • tăbluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăbluiesc
(să)
  • tăbluiesc
  • tăbluiam
  • tăbluii
  • tăbluisem
a II-a (tu)
  • tăbluiești
(să)
  • tăbluiești
  • tăbluiai
  • tăbluiși
  • tăbluiseși
a III-a (el, ea)
  • tăbluiește
(să)
  • tăbluiască
  • tăbluia
  • tăblui
  • tăbluise
plural I (noi)
  • tăbluim
(să)
  • tăbluim
  • tăbluiam
  • tăbluirăm
  • tăbluiserăm
  • tăbluisem
a II-a (voi)
  • tăbluiți
(să)
  • tăbluiți
  • tăbluiați
  • tăbluirăți
  • tăbluiserăți
  • tăbluiseți
a III-a (ei, ele)
  • tăbluiesc
(să)
  • tăbluiască
  • tăbluiau
  • tăblui
  • tăbluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăbluit, tăbluiadjectiv

  • 1. Acoperit cu tablă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La debarcaderul acesta aștepta priponit pe mal, în doi țăruși, podul: un pod solid, încăpător... pe patru luntri în coaste tăbluite. GALAN, B. I 46. DLRLC
    • format_quote Ploua mai tare și pornise vîntul... Un zgomot greu, – parcă umbla cineva pe case tăbluite, – alerga prin tîrgușorul amorțit. SADOVEANU, P. 164. DLRLC
etimologie:
  • vezi tăblui DEX '98 DEX '09

tăblui, tăbluiescverb

  • 1. A acoperi o casă cu tablă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.