opțiuni
  • info

14 definiții pentru strigoaică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRIGOAICĂ, strigoaice, s. f. Strigoaie. ♦ Epitet dat unei femei bătrâne și rele. ♦ Vrăjitoare. – Probabil din strigoi + suf. -oaică. Cf. strigă.

STRIGOAICĂ, strigoaice, s. f. Strigoaie. ♦ Epitet dat unei femei bătrâne și rele. ♦ Vrăjitoare. – Probabil din strigoi + suf. -oaică. Cf. strigă.

strigoaică1 sf [At: CIHAC, I, 266 / V: stir~ / Pl: ~ice / E: strigoaie + -că] 1 (În superstiții) Strigoaie Vz strigoi2 (1). 2 (Reg) Duh rău la vite Si: (reg) strigă (9), strigoi2 (2). 3 (În superstiții) Strigoaie V strigoi2 (3). 4 (Fig) Femeie (bătrână) urâtă și rea.

strigoaică2 sf [At: BUJOREANU, B. L. 344 / V: ~oică / Pl: ~ice / E: strigoaie css] (Bot; reg) Stirigoaie (2) (Veratrum nigrum).

STRIGOAICĂ, strigoaice, s. f. Strigoaie. Poate c-au luat strigoaicele mana de la vaci, mămucăi, ziceam eu șezînd... cu limba scoas-afară dinaintea mamei, jos lîngă oale. CREANGĂ, A. 45. Unde-i giupîneasa Bălașa? – Dracu o știe... A fi umblînd ca o strigoaică pe la cămară, pe la bucătărie, pe la spălătorie, pe la grajd... ALECSANDRI, T. I 336. ♦ Epitet dat unei femei bătrîne și rele. Strigoaica de vitregă iară se ținu de cîra bărbatului său ca să-și prăpădească copiii. ISPIRESCU, L. 334. Mai dăunăzi îi abătuse strigoaicei [de jupîneasă] ca să-mi puie coarne de fier, ca pe vremea veche. ALECSANDRI, T. I 337. ♦ Vrăjitoare.

STRIGOAICĂ ~ce f. 1) v. STRIGOAIE. 2) pop. Femeie care se ocupă cu vrăjitoria; vrăjitoare. /strigoaie + suf. ~că

strigoaică f. 1. vrăjitoare cu coadă care (zice-se) umblă la miezul nopții prin sat și iea mana vitelor, deoachie, chinuește sau pocește pe copii; 2. fig. babă urîtă și rea. [V. strigă].

strigoică sf vz strigoaică2

1. strigoáĭe f., pl. tot așa, și -oáĭcă f., pl. e (f. d. strigoĭ). Rar. Stahie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strigoaică s. f., g.-d. art. strigoaicei; pl. strigoaice

strigoaică s. f., g.-d. art. strigoaicei; pl. strigoaice

strigoaică s. f., g.-d. art. strigoaicei; pl. strigoaice

strigoiu, -goi; strigoaică, -ce.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRIGOAICĂ s. strigoaie, (pop.) strigă, (reg.) moroaică.

STRIGOAICĂ s. strigoaie, (pop.) strigă, (reg.) moroaică.

Intrare: strigoaică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strigoaică
  • strigoaica
plural
  • strigoaice
  • strigoaicele
genitiv-dativ singular
  • strigoaice
  • strigoaicei
plural
  • strigoaice
  • strigoaicelor
vocativ singular
  • strigoaică
  • strigoaico
plural
  • strigoaicelor
strigoică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strigoaică, strigoaicesubstantiv feminin

  • 1. Strigoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: strigoi
    • format_quote Poate c-au luat strigoaicele mana de la vaci, mămucăi, ziceam eu șezînd... cu limba scoas-afară dinaintea mamei, jos lîngă oale. CREANGĂ, A. 45. DLRLC
    • format_quote Unde-i giupîneasa Bălașa? – Dracu o știe... A fi umblînd ca o strigoaică pe la cămară, pe la bucătărie, pe la spălătorie, pe la grajd... ALECSANDRI, T. I 336. DLRLC
    • 1.1. Epitet dat unei femei bătrâne și rele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Strigoaica de vitregă iară se ținu de cîra bărbatului său ca să-și prăpădească copiii. ISPIRESCU, L. 334. DLRLC
      • format_quote Mai dăunăzi îi abătuse strigoaicei [de jupâneasă] ca să-mi puie coarne de fier, ca pe vremea veche. ALECSANDRI, T. I 337. DLRLC
    • 1.2. Vrăjitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: vrăjitor
etimologie:
  • probabil strigoi + sufix -oaică. DEX '09 DEX '98
  • cf. strigă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.