STRIGOAICĂ, strigoaice, s. f. Strigoaie. Poate c-au luat strigoaicele mana de la vaci, mămucăi, ziceam eu șezînd... cu limba scoas-afară dinaintea mamei, jos lîngă oale. CREANGĂ, A. 45. Unde-i giupîneasa Bălașa? – Dracu o știe... A fi umblînd ca o strigoaică pe la cămară, pe la bucătărie, pe la spălătorie, pe la grajd... ALECSANDRI, T. I 336. ♦ Epitet dat unei femei bătrîne și rele. Strigoaica de vitregă iară se ținu de cîra bărbatului său ca să-și prăpădească copiii. ISPIRESCU, L. 334. Mai dăunăzi îi abătuse strigoaicei [de jupîneasă] ca să-mi puie coarne de fier, ca pe vremea veche. ALECSANDRI, T. I 337. ♦ Vrăjitoare.