stornare sf [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~nări / E: storna] Rectificare a unei înregistrări contabile făcute eronat în cartea sau în jurnalul de contabilitate adăugând sau scăzând o sumă echivalentă cu cea făcută greșit Si: storno (1).

STORNARE, stornări, s. f. Acțiunea de a storna și rezultatul ei.

STORNARE s.f. Acțiunea de a storna și rezultatul ei. [< storna].

storna vt [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ~nez / E: it stronare] 1 (C. i. înregistrări contabile făcute eronat) A rectifica în cartea sau în jurnalul de contabilitate prin adăugare sau scădere a unei sume echivalente cu cea trecută greșit. 2 (Rar) A restitui.

STORNA, stornez, vb. I. Tranz. A rectifica (într-un registru de contabilitate) o înregistrare trecută într-o rubrică greșită, anulînd-o în acea rubrică și introducînd-o în rubrica justă.

STORNA vb. I. tr. A rectifica o înregistrare greșit făcută în jurnalul de contabilitate, introducînd-o în rubrica ei corectă. [< it. stornare].

STORNA vb. tr. a rectifica o înregistrare greșit în jurnalul de contabilitate, introducând-o în rubrica ei corectă. (< it. stornare)

A STORNA ~ez tranz. (înregistrări contabile greșite) A face să fie corect prin anumite rectificări. /<it. stornare

*stornéz v. tr. (it stornare, rudă cu rom. a răs-turna). Com. Trec un cont de la debit la credit orĭ invers.

stornare s. f., g.-d. art. stornării; pl. stornări

stornare s. f., g.-d. art. stornării; pl. stornări

stornare s. f., g.-d. art. stornării; pl. stornări

storna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stornez, 3 stornează; conj. prez. 1 sg. să stornez, 3 să storneze

storna (a ~) vb., ind. prez. 3 stornează

storna vb., ind. prez. 1 sg. stornez, 3 sg. și pl. stornează

STORNARE s. (EC.) storno.

STORNARE s. (EC.) storno.