15 definiții pentru stărosti
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STĂROSTI, stărostesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A peți o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții. – Din staroste.
STĂROSTI, stărostesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A peți o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții. – Din staroste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Valery
- acțiuni
stărosti [At: NEGRUZZI, S. I, 65 / Pzi: ~tesc / E: staroste] 1 vt(a) (Reg; c.i. persoane de sex feminin) A peți (prin intermediul starostelui (4)). 2 vt(a) (Reg; c.i. pretendentul la mâna cuiva sau mirele unei nunți populare). A fi staroste (4) pentru cineva. 3 vi A vorbi (în calitate de staroste (4)).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STĂROSTI, stărostesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A cere de la părinți mîna fetei în numele unui fecior; a peți; p. ext. a rosti orațiile la nuntă. Iar cînd alaiul s-a oprit Și Paltin-crai a stărostit, A prins să sune sunet viu De treasc și trîmbiți și de chiu. COȘBUC, P. I 56. ♦ Tranz. A servi cuiva drept staroste. Feciorul... se ține grapă de mine să-l stărostesc. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A STĂROSTI ~esc 1. tranz. (fete) A cere în căsătorie în calitate de staroste; a peți. 2. intranz. A fi staroste la nuntă; a conduce ceremonia unei nunți. /Din staroste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stărostì v. a mijloci o căsătorie: Paltin Craiu a stărostit COȘBUC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stărăstoi, ~oaie smf vz stărosti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stărostesc, ~ească a [At: (a. 1756) N. A. BOGDAN, C. M. 60 / Pl: ~ești / E: staroste + -esc] 1 Care aparține starostelui (1). 2 Privitor la staroste (1). 3 De staroste (1). 4 (Îs) Vadră ~ească sau (rar) obicei ~ Impozit local, în natură sau în bani, pe care îl dădeau (starostelui (1)) posesorii de podgorii din regiunea cuprinsă între Milcov și Trotuș, la sfârșitul sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) stărostésc v. tr. Mold. Trans. Mijlocesc o căsătorie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stărosti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostesc, 3 stărostește, imperf. 1 stărosteam; conj. prez. 1 sg. să stărostesc, 3 să stărostească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stărosti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostesc, imperf. 3 sg. stărostea; conj. prez. 3 să stărostească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stărosti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostesc, imperf. sg. stărostea; conj. prez. 3 sg. și pl. stărostească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STĂROSTI vb. v. cere, peți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stărosti vb. v. CERE. PEȚI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stărosti, stărostesc, vb. tranz. – (reg.) A îndeplini îndatoririle unui staroste; a conduce ceremonia nunții. (Trans., Maram., Mold.). – Din staroste (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stărosti, -esc, vb. tranz. – 1. A peți (prin staroste). 2. A fi staroste. – Din staroste.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
stărosti, stărostescverb
-
- 1.1. A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iar cînd alaiul s-a oprit Și Paltin-crai a stărostit, A prins să sune sunet viu De treasc și trîmbiți și de chiu. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
-
- 1.2. A servi cuiva drept staroste. DLRLC
- Feciorul... se ține grapă de mine să-l stărostesc. La TDRG. DLRLC
-
-
etimologie:
- staroste DEX '98 DEX '09