STĂROSTI, stărostesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A cere de la părinți mîna fetei în numele unui fecior; a peți; p. ext. a rosti orațiile la nuntă. Iar cînd alaiul s-a oprit Și Paltin-crai a stărostit, A prins să sune sunet viu De treasc și trîmbiți și de chiu. COȘBUC, P. I 56. ♦ Tranz. A servi cuiva drept staroste. Feciorul... se ține grapă de mine să-l stărostesc. La TDRG.