14 definiții pentru splendid

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPLENDID, -Ă, splendizi, -de, adj. Foarte frumos, minunat; strălucitor, măreț. [Acc. și: splendid] – Din fr. splendide, lat. splendidus.

SPLENDID, -Ă, splendizi, -de, adj. Foarte frumos, minunat; strălucitor, măreț. [Acc. și: splendid] – Din fr. splendide, lat. splendidus.

splendid, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. 386/13 / A și: ~did / Pl: ~izi, ~e / E: fr splendide, lat splendidus] 1 Care trezește mare admirație, impresionând în mod profund prin aspectul plăcut, armonios etc. Si: frumos (1), minunat, (liv) magnific, mirific, superb, (îvp) mândru, (înv) preafrumos. 2 Care impresionează în mod profund prin proporții grandioase, prin măreție etc. Si: falnic (3), grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, măreț, monumental, superb, (liv) magnific, (îvp) mândru, (îrg) fălos1 (3). 3-4 a, av Impresionant prin execuția desăvârșiță, prin armonia îmbinărilor etc. Si: ceresc, divin (12), dumnezeesc (2), îngeresc, minunat, strălucitor, superb. 5 a Care impresionează prin eleganță deosebită, prin lux excesiv etc. Si: bogat (10), fastuos, luxos, mare, pompos, somptuos, strălucit, strălucitor, (liv) magnific. 6-7 a, av Impresionant prin întrunirea în cel mai înalt grad a tuturor calităților cerute Si: desăvârșit (4), excepțional (5-6), extraordinar (5-6), formidabil, ideal, minunat, perfect2, sublim, superb, (înv) săvârșit.

SPLENDID, -Ă, splendizi, -de, adj. Foarte frumos, minunat, strălucitor, măreț. V. grandios. Uite ce splendid e apusul soarelui! REBREANU, I. 101. Pornește-a scrie cel mai splendid al lui articol. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 8. Cine ar putea să rostească tot ce spune ochiului și minții aceste splendide idealizări plastice ale artei vînătorești, acela ar face cel mai minunat panegiric al acestei arte. ODOBESCU, S. III 53. Văd... splendide orașe și lacuri de smarald. ALECSANDRI, P. A. 110. ◊ (Adverbial) Coloane nalte, bolți arcate splendid. EMINESCU, O. IV 107. – Accentuat și: splendid.

SPLENDID, -Ă adj. Foarte frumos; strălucitor, măreț. [Cf. fr. splendide, lat. splendidus].

SPLENDID-, -Ă adj. foarte frumos; strălucitor, măreț. (< fr. splendide, lat. splendidus)

SPLENDID ~dă (~zi, ~de) și adverbial 1) Care impresionează prin calități deosebite; magnific; superb. Poezie ~dă. 2) Care este de o frumusețe uimitoare; celest. Panoramă ~dă. /<fr. splendide, lat. splendidus

*spléndid, -ă adj. (lat. splendidus, strălucitor). Plin de strălucire; soare splendid, zĭ splendidă, (fig.) palat, ospăț splendid. Adv. În mod splendid.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

splendid adj. m., pl. splendizi; f. splendidă, pl. splendide

splendid adj. m., pl. splendizi; f. splendidă, pl. splendide

splendid adj. m., pl. splendizi; f. sg. splendidă, pl. splendide

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPLENDID adj., adv. 1. adj. v. minunat. 2. adj. falnic. 3. adj. grandios, măreț, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. adj. v. grandios. 5. adj. fastuos. 6. adj. desăvârșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, v. perfect. 7. adj. minunat, superb, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest. (O muzică ~.) 8. adv. minunat, superb, (fig.) divin, dumnezeiește, îngerește. (Cântă ~.)

SPLENDID adj., adv. 1. adj. minunat, strălucitor, (livr.) magnific, mirific, parazidiac, (pop.) mîndru, (înv.) preafrumos. (Un peisaj ~.) 2. adj. falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, măreț, semeț, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. și reg.) fălos, (fig.) trufaș. (Vîrfurile ~ ale munților.) 3. adj. grandios, măreț, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. adj. grandios, impozant, impunător, maiestos, măreț, monumental, superb, (rar fig.) trufaș. (Un palat ~.) 5. adj. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, strălucit, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~.) 6. adj. desăvîrșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, sublim, superb, (înv.) săvîrșit. (O ~ punere în scenă.) 7. adj. minunat, superb, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest. (O muzică ~.) 8. adv. minunat, superb, (fig.) divin, dumnezeiește. (Cîntă ~.)

Intrare: splendid
splendid adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • splendid
  • splendidul
  • splendidu‑
  • splendidă
  • splendida
plural
  • splendizi
  • splendizii
  • splendide
  • splendidele
genitiv-dativ singular
  • splendid
  • splendidului
  • splendide
  • splendidei
plural
  • splendizi
  • splendizilor
  • splendide
  • splendidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

splendid, splendidăadjectiv

  • 1. Foarte frumos. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Uite ce splendid e apusul soarelui! REBREANU, I. 101. DLRLC
    • format_quote Pornește-a scrie cel mai splendid al lui articol. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 8. DLRLC
    • format_quote Cine ar putea să rostească tot ce spune ochiului și minții aceste splendide idealizări plastice ale artei vînătorești, acela ar face cel mai minunat panegiric al acestei arte. ODOBESCU, S. III 53. DLRLC
    • format_quote Văd... splendide orașe și lacuri de smarald. ALECSANDRI, P. A. 110. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Coloane nalte, bolți arcate splendid. EMINESCU, O. IV 107. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.