splendid, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. 386/13 / A și: ~did / Pl: ~izi, ~e / E: fr splendide, lat splendidus] 1 Care trezește mare admirație, impresionând în mod profund prin aspectul plăcut, armonios etc. Si: frumos (1), minunat, (liv) magnific, mirific, superb, (îvp) mândru, (înv) preafrumos. 2 Care impresionează în mod profund prin proporții grandioase, prin măreție etc. Si: falnic (3), grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, măreț, monumental, superb, (liv) magnific, (îvp) mândru, (îrg) fălos¹ (3). 3-4 a, av Impresionant prin execuția desăvârșiță, prin armonia îmbinărilor etc. Si: ceresc, divin (12), dumnezeesc (2), îngeresc, minunat, strălucitor, superb. 5 a Care impresionează prin eleganță deosebită, prin lux excesiv etc. Si: bogat (10), fastuos, luxos, mare, pompos, somptuos, strălucit, strălucitor, (liv) magnific. 6-7 a, av Impresionant prin întrunirea în cel mai înalt grad a tuturor calităților cerute Si: desăvârșit (4), excepțional (5-6), extraordinar (5-6), formidabil, ideal, minunat, perfect², sublim, superb, (înv) săvârșit.