SPELÚNCĂ, spelunci, s.f. 1. Local public rău famat; bombă. 2. (Înv.) Peșteră, grotă. – Din lat. spelunca, fr. spélonque.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de claudia, 24 Jul 2004 | Greșeală de tipar

SPELÚNCĂ s. (fig. și fam.) bombă. (Bea într-o ~.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

SPELÚNCĂ s. v. cavernă, grotă, peșteră.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

spelúncă s. f., g.-d. art. spelúncii; pl. spelúnci
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

spelúncă (-ci), s.f. – Peșteră, cavernă. Lat. spelunca (sec. XIX).
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 9 Jan 2009 | Greșeală de tipar

SPELÚNCĂ s.f. 1. Local, cârciumă cu aspect urât unde se adună oameni suspecți. 2. (Rar) Peșteră, grotă. [< germ. Spelunke, cf. lat. spelunca – peșteră].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 26 Apr 2007 | Greșeală de tipar

SPELÚNCĂ s. f. local, cârciumă cu aspect urât; bombă. (< lat. spelunca, fr. spélunque)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar